Draga mea Alice,

Sper ca această scrisoare să te găsească sănătoasă și fericită.

Este o scrisoare de apreciere. Da! Chiar așa se numește.

Scrisoare de apreciere

Atunci când am fost întrebată “dintre toți oamenii speciali din viața ta, cui i-ai trimite o scrisoare de apreciere”, primul gând m-a dus la tine. Tu ești cea care a văzut, pentru prima oară, sclipirea din condeiul meu. Primul meu text a fost publicat de tine. Prima mea carte ți se datorează. Ești nașa scrierilor mele. Oricât de speciali am fi, uneori, cineva trebuie să ne sufle în aripi, ca să putem zbura. Și în aripile mele, tu ai suflat atât de mult și de frumos, încât astăzi, sute de mii de români îmi citesc gândurile așezate pe hârtie sau pe blog.

Îți mulțumesc pentru că ai fost atentă la mine. Că te-ai oprit o secundă, din toate ale tale, și te-ai uitat la mine. Și-ai văzut acel “ceva”, care te-a făcut să spui: "Draga mea, dar tu scrii miraculos. Textele tale sunt terapeutice. Citesc, și râd, și plâng. Te rog să nu te oprești niciodată." Niciodată nu voi uita aceste cuvinte. S-au întipărit bine de tot, acolo, în mintea mea, și, ori de câte ori am vreo secundă de îndoială, mă întorc la ele și le recitesc.

Îți mulțumesc pentru că mi-ai așezat gândurile în paginile revistei tale dragi, Marea Dragoste!

Îți mulțumesc pentru că mi-ai oferit susținere și credit, în fața tuturor!

Îți mulțumesc pentru prietenia pe care mi-ai oferit-o și pentru prietenia Ilonei cu Maya!

Draga mea Alice, îți scriu această scrisoare, pentru că eu cred din toată ființa mea, că nu avem voie, niciodată, să-i uităm pe cei care, în cele mai importante momente din viața noastră, au fost acolo.

Iar Alice Năstase Buciuta este, în inima mea, un om absolut special. Oriunde ne va duce viața, oricâte întâmplări vor mai trece peste noi, tu ești cea care a spus, pentru prima oară în viața mea: “Scrie! NU te opri din a scrie, niciodată!”

Nu m-am gândit la mine în felul acesta, știam că altele sunt lucrurile la care mă pricep. Și, totuși, într-o zi, am simțit nevoia să-mi îmbrac gândurile în cuvinte. Iar tu ai făcut ca ele să ajungă la sute de mii de oameni.

Îți mulțumesc și vreau să știi, tu și întreaga lume, că te apreciez enorm! Pentru mulți oameni ai deschis calea. Pentru mine, ai deschis o poartă mare și eu am intrat într-o lume magică, în care mi-am construit propria poveste. Primele două cărți sunt deja în peste 10.000 de case. Acum, am în lucru alte 3 cărți. Blogul meu are peste un milion de cititori. Și fiecare articol, fiecare pagină, spune mai departe povestea pe care, în urmă cu vreo 6 ani, ai început-o tu: “A fost odată, ca niciodată, o fată care credea că talentul ei este să vorbească la radio… Până într-o zi, în care a scris un text, Pledoarie pentru mami și tati, și i l-a trimis redactorului-șef al revisteiTango. Marea Dragoste, Alice Năstase Buciuta. Și ea l-a citit și a răspuns, imediat: <<să nu te oprești, niciodată, din scris! >>”

Mulțumesc, Alice! Rămâi mereu în inima mea, în colțul oamenilor speciali, care mi-au suflat în aripi.

Cu toată aprecierea,

Mirela Retegan