Temperează-ți emoțiile! Transformă-le în lac, nu în cascadă

15 Martie 2021, 08:16    •   
comentarii

Tu, când explici ceva, cum o faci? Eu mi-am dat seama, într-o situație cu Maya, că sunt foarte precipitată. Că vorbesc foarte, foarte… convingător. Zic eu. Impunător, zic alții.

Maya era acasă și aștepta un semn din aeroport, ca să plece încolo.

Eu, cu vocea ridicată – nu țipam, dar vorbeam tare, apăsat, ferm:

– Da’ du-te odată și iei hârtia fizic de la ghișeu! Cum poți să stai acasă și să te întrebi de ce nu vine pe mail? În locul tău, eram în aeroport de azi-dimineață...

– Mama, te rog, calmează-te, că mă panichezi!

Mă opresc, trag aer în piept și, pe vocea cea mai blândă, îi spun din nou:

– Du-te, draga mea, la aeroport, pentru că aceste hârtii se expediază pe e-mail, dar le poți lua și fizic.

Am realizat, în acel moment, de ce am fost percepută deseori ca fiind dură. Într-o astfel de situație, indiferent dacă e copilul meu, prietena mea, angajatul meu, partenerul, colaboratorul, vecinul, colegul din trafic, atunci când simt că aș putea să ajut cu ceea ce am de spus, pun atâta forță în cuvinte și în felul în care frazez, încât am sentimentul că asta îl împinge de la spate să ajungă mai repede la obținerea unui rezultat.

Vorbesc ca și cum aș face deja acțiunea, pentru că simt că nu mai am timp de prea multe cuvinte și atunci, acelea puține, trebuie să fie apăsate.

Oricum nu rezolv nimic. Oricum toată decizia e în mâna celui care trebuie să acționeze. Eu doar împing lucrurile într-o zonă în care mai presar niște panică peste ceea ce deja există…

Mai bine mă opresc puțin, caut tonul.

Să numeri până la 10 și să te gândești cum răspunzi ar fi suficient în multe situații, pentru a transmite calm și a ajuta cu adevărat.

A fost o conștientizare importantă! Nimeni n-a știut să-mi spună, de-a lungul vieții, unde greșesc. Poate că așa trebuie, să descoperim singuri. Dar eu mi-am dorit să împărtășesc cu voi, toți cei care ați avut vreodată de suferit din cauza felului impunător și agresiv de a pune problema. Am vrut să împărtășesc cu voi, cei care procedați la fel ca mine, simțiți că e ceva în neregulă, dar nu reușiți să faceți asta pe un ton blând. Am vrut să împărtășesc cu toți cei care procedează așa și încă nu știți unde e problema.

 
Mirela Retegan pe

YouTube

Arhivă

Gandurile Mirelei

Prinde-L de mână pe Dumnezeu. El n-o să te tragă niciodată în jos!

Zilele trecute, cineva punea succesul meu pe seama faptului că sunt cunoscută. Prima emoție pe care am simțit-o a fost furia: cum poate să spună așa ceva?! Oamenilor le vine mai ușor să creadă în reușite, dacă le asociază cu sprijin...

citeste mai mult  

Nu sunt un om fericit

Nu sunt un om fericit. Mă conectez cu lumea din afara mea. Sunt în acord cu tot ce se întâmplă. Empatizez cu fiecare poveste, plâng pentru fiecare femeie care își îmbrățișează bărbatul care pleacă...

citeste mai mult  

Am nevoie de ceea ce am nevoie când am o nevoie

Nu trebuie să-mi spună nimeni ce am și ce nu am nevoie. Nimeni nu știe mai bine nevoile mele. Nici măcar eu nu le știu așa cum trebuie.   „Avem nevoie de puțin ca să fim fericiți.”   Uneori, da....

citeste mai mult  

De ce e nevoie de o zi în care să sărbătorești iubirea?

De ce e nevoie de o zi în care să sărbătorești iubirea? Nu e nevoie. Dar, dacă tot există, de ce să nu te folosești de ea? Indiferent cum se numește sărbătoarea aceea în care majoritatea oamenilor se gândesc la iubire,...

citeste mai mult