Mi-am dat seama de ce ne băteau părinții noștri

17 Martie 2021, 10:12    •   
comentarii

Nu mai știu dacă într-un film sau într-o carte am descoperit ceva care m-a dus la ideea asta. Cert e că mi s-a făcut lumină în cap.

Eu și toate generațiile apropiate mie am avut parte de multă bătaie. Ne băteau cu ce apucau și, când nu apucau nimic, ne băteau cu palmele și cu pumnii. Unii, mai disperați, dădeau și cu picioarele.

De ce făceau asta? Pentru că era felul în care orice lucru defect se repara imediat.

Faceți un exercițiu de memorie și gândiți-vă cum procedau adulții (așa am învățat și noi) când nu mergeau televizorul, mașina de spălat, frigiderul, radioul etc.

Orice obiect defect primea un pumn în numele tatălui și își revenea instant.

Boul, când se punea cu picioarele îndărăt, era lovit. În câine se aruncau pietre. Pe cai puneau biciul și porcul era lovit cu măturoiul...

O lovitură atunci când ceva nu mergea sau când cineva nu executa o comandă era parte din tratamentul pe care au înțeles ei să-l aplice. Păi, dacă lampa de la televizor se face bine când îi dăm un pumn, și copilul o să se facă bine după o bătaie... Și când pumnii și palmele nu mai ajută, ducem televizorul la depanator.

Sunt pline cabinetele psihologilor (depanatori de oameni) de copii care au primit pumni și palme când le fila o lampă...

Ok. Părinții noștri au avut o scuză: așa au văzut ei că se întâmplă cu lucrurile, asta au aplicat pe copiii, soțiile, frații lor.

Astăzi nu mai sar siguranțe. Astăzi, televizorul e ceva atât de subțire că, dacă îi dai un pumn, te rănești.

Astăzi, lumea s-a schimbat. Asta vreau să vă spun, dragi părinți care încă mai dați pumni și palme copiilor când nu funcționează așa cum vreți voi.

„Cu părinții la psiholog” este o rubrică la Antrenorul Părinților de la Europa FM. Probabil c-ar trebui să devină un fenomen în masă și un obiectiv: să ajutam să se facă bine toți părinții care, atunci când aveau nevoie să fie luați în brațe și mângâiați, au primit palme și pumni.

 
Mirela Retegan pe

YouTube

Arhivă

Gandurile Mirelei

Prinde-L de mână pe Dumnezeu. El n-o să te tragă niciodată în jos!

Zilele trecute, cineva punea succesul meu pe seama faptului că sunt cunoscută. Prima emoție pe care am simțit-o a fost furia: cum poate să spună așa ceva?! Oamenilor le vine mai ușor să creadă în reușite, dacă le asociază cu sprijin...

citeste mai mult  

Nu sunt un om fericit

Nu sunt un om fericit. Mă conectez cu lumea din afara mea. Sunt în acord cu tot ce se întâmplă. Empatizez cu fiecare poveste, plâng pentru fiecare femeie care își îmbrățișează bărbatul care pleacă...

citeste mai mult  

Am nevoie de ceea ce am nevoie când am o nevoie

Nu trebuie să-mi spună nimeni ce am și ce nu am nevoie. Nimeni nu știe mai bine nevoile mele. Nici măcar eu nu le știu așa cum trebuie.   „Avem nevoie de puțin ca să fim fericiți.”   Uneori, da....

citeste mai mult  

De ce e nevoie de o zi în care să sărbătorești iubirea?

De ce e nevoie de o zi în care să sărbătorești iubirea? Nu e nevoie. Dar, dacă tot există, de ce să nu te folosești de ea? Indiferent cum se numește sărbătoarea aceea în care majoritatea oamenilor se gândesc la iubire,...

citeste mai mult