“Nu mai am nicio poză de-ale copiilor..."

Altfel spus, mama celor 7 copii rămași fără casă, plângea cel mai mult după amintirile lor... Viața le-a dat restart... Într-o dimineață, la ora 6, au ieșit în fugă din mijlocul flăcărilor, desculți, în pijamale... Au apucat să-și salveze doar actele.

7 copii și cei 2 părinți, pisicile și calul. Iepuraşii, pe ei n-au mai avut timp să-i salveze. Este cel mai mare regret al copiilor.

Când au început să vină mesajele prin care sătmărenii mă rugau să dau o mână de ajutor, nici n-am stat pe gânduri. Mie, Satu Mare mi-a dat enorm. Era momentul să fac și eu ceva: să pun umarul într-o campanie în care foarte mulți oameni se implicaseră deja.

Când trebuie să iasă ceva, treburile merg de la sine: am dat câteva telefoane, am găsit liberă Casa de Cultură a Sindicatelor, am obținut-o pe o sumă modică, am găsit sonorizare gratuită, cazare și, deja verificasem, Gașca era disponibilă! Așa că mi-am propus ca, în 3 martie, să mergem la Satu Mare și să facem unul sau două spectacole, iar banii să îi donăm pentru cumpărarea unei case noi, tot acolo, în satul Tatărești.

Mi-am luat bilete de avion și am zburat la capătul țării, să cunosc întreaga familie. Copiii m-au cucerit! Mă așteptau, emoționați, în curtea bisericii, împreună cu Marcela Papici - inițiatoarea campaniei și cu doamna preoteasă. Erau timizi și... sceptici. Se bucuraseră să afle că ajung la ei, dar nu îndrăzneau să creadă că ei chiar o să primească o nouă casă.

Am mers împreună să vedem casa care a ars... mi-au arătat care, ce colț avea, mi-au povestit despre iepurași și depre pisici... despre spaima trăită.

Apoi, am plecat împreună la casa pe care vrem să o cumpărăm. Acolo ne aștepta proprietarul, căruia eu i-am garantat că, până la 1 martie, va primi toți banii pentru casă: 22.000 de euro. Deja s-au strâns 12.000! Mai strângem împreună încă 10.000, cel puțin, și le dăm mărțișorul care le va schimba viața. “Aici o să fie camera fetelor, aici a băieților, aici vor sta părinții și aici, va fi bucătăria..."

Deocamdată, sunt visuri, proiecții. Dar când proprietarul a dat jos plăcuța pe care scrie "Casă de Vânzare” și a spus: "Gata, acum e a voastră!", am văzut lacrimi de fericire în ochii lor. Ne-am despărțit cu promisiunea că, până în 3 martie, când e spectacolul, învață toți “Am o căsuță mică!” Le-am spus că vor urca pe scenă și că ziua aceea va fi despre ei.

“Casa Oamenilor Buni”, așa se numește! E și a celor care vor locui în ea, și a celor care au donat bani și au cumpărat câte o cărămidă, pentru a susține campania.

O mobilizare fantastică le va da acestor copii, înapoi, casa de care au atâta nevoie! Bunătatea tuturor oamenilor care au contribuit va transforma drama acestei familii într-o rampă, o adevărată trambulină, care îi va duce către o viață mai bună!

Campania "Casa Oamenilor Buni" este, pentru noi toți, dovada că minunile le fac oamenii. Oamenii care știu că forța stă în a face echipă!