Miami Beach.

Sau o Mamaia și mai scumpă și unde se vorbește spaniolă.

Ocean, restaurante, clădiri cu o arhitectură aparte, amestec de nații și limbi... un amalgam tipic americănesc în care nu recunosc America. Pe asta nu o știam: America spaniolilor sau sudamericanilor vorbitori de spaniolă, dansatori de salsa și cântăreți de Despacito.

Și totuși, cu o zi în Miami Beatch , toți suntem datori . :)

Am ales pentru micul dejun o terasă cochetă pe Ocean Road. Îmi place să am cu Maya momente speciale, în care ne alintăm, ne permitem să ne bucurăm de locuri frumoase, mâncăruri speciale, senzații unice.

Ocean Road!

Strada celebră Art Deco din Miami.

Restaurante peste restaurante,terase în care angajații te invită la tot felul de promoții, multiculturalitate și prețuri foarte mari.

Bacșișul e de 20%, fără 100 de dolari nici nu are rost să te așezi la masă pentru un mic dejun simplu într un loc elegant.

Lume pestrită, oameni relaxați.

La mijlocul străzii , casa lui Versace transformată într-un hotel.Iese din țiparul celorlalte, “haur” mult și mult lux. Am făcut o fotografie pe scările pe care Versace a fost ucis de iubitul lui, într-o răfuială amoroasă. Acum casa e pe lista obiectivelor turistice de pe Ocean Road.

Lincon Street, o pietonală plină de restarante, locul în care oamenii petrec până târziu în noapte.

Altfel, un loc foarte scump agitație multă și lume pestriță. Nu pe gustul meu. De bifat o dată în viată. O altfel de lume decât cea de care mă simț atrasă. Orașul mi-a amintit de Dubai: șoselele suspendate, clădirile înalte, străzile pustii și câteva puncte extrem de aglomerate.

Hard Rock Café, sub cel din București. O lume a contrastelor: case de milioane de dolari într-un cartier, oamenii străzii la periferie.

Mi-a plăcut mult cartierul Little Havana. O stradā pe care cubanezii au readus spiritul de la ei de-acasă. A fost cea mai plăcută experiență din Miami.

Nu cred că voi reveni prea curând în Miami. Deși, nu spun niciodată, niciodată.