Am fost o săptămână la Borșa

09 Ianuarie 2021, 15:28    •   
comentarii

Am stat la Borșa patru zile întregi. Mi-am dorit un loc în care să mă simt bine, să văd peisaje frumoase și să mănânc bunătăți făcute la țară. Marcela Papici, consultantul meu în materie de călătorii, îmi știe nevoile. Așa că m-a sunat și mi-a zis: Știu o cabană pe gustul tău! Are sobă în mijlocul sufrageriei, mult lemn, multă sticlă, o priveliște frumoasă și un ciubăr în curte. E în Borșa.

Cabana e fix cum a descris-o Marcela, pe gustul meu! Cinci camere, trei cu câte trei paturi și două cu câte două paturi, un living foarte prietenos, o bucătărie dotată cu tot ce trebuie și terase generoase la toate camerele.

Am închiriat-o pe toată, mi-am luat cei mai apropiați oameni (oameni care au fost familia mea în pandemia asta) și am plecat la Borșa.

Acolo ne-au întâmpinat gazdele. A fost dragoste la prima vedere! Am găsit o casă caldă, primitoare, cu spațiu suficient pentru toată lumea. Am dormit în sute de hoteluri, nu exagerez. Știu să apreciez un pat bun, un loc cu energie bună, atenția acordată detaliilor și preocuparea pentru curățenie.

Din acel loc nu lipsea nimic. Nu e ceva să ne fi dorit și să nu fi găsit.

Am verificat vremea și am stabilit programul: luni mergem pe pârtie la Prislop, unde e zăpadă. Zis și făcut!

Am descris pe larg prima zi.

Retrospectiva unei zile minunate:

- a început cu cel mai bun mic dejun (tot ce avem în frigider sunt produse făcute de gazde).

- a continuat cu SPA la ciubăr, o experiență minunată.

- a urmat plimbarea prin zăpadă, în vârful Prislop (am luat tot Soarele cu mine).

- am ajuns la Mănăstirea Prislop, un loc absolut special.

- am urcat cu telescaunul în vârful Prislop și m-am distrat salutând la coborâre toți schiorii care urcau (pe sensul celălalt).

- am luat cina la Capra Neagră - un loc celebru din Moisei, la invitația unui prieten care știe fiecare piatră din zonă și care mi-a spus legendele locului.

Locul în care stăm se numește Cabana Alpin. Pe gazde le găsiți la numărul de telefon +40 773 324 935, răspunde Măriuca.

E o familie tânără, oameni frumoși și calzi pe care îi recomand cu drag. Au un băiețel, Ionel, care m-a ajutat dimineață să fac focul.

Astăzi ne-au gătit gulaș, ciorbă și papanași fierți. Mâine primim supă de găină de casă, cu tăiței.

Gata, hai că nu vă mai necăjesc! Dacă am și mâine o zi interesantă, promit să o împart cu voi. Cu toată dragostea! Pentru că eu cred că bucuriile, cu cât le împarți cu mai multă lume, cu atât sunt și mai mari.

Marți știam că plouă, așa că am acceptat o invitație la cafea, din partea unei educatoare care mi-a scris pe Facebook. Și, uite așa, m-am mai ales cu o experiență fantastică și cu o nouă prietenă. Am povestit pe larg toată întâmplarea.

Ziua a doua, la Borșa

Retrospectivă

Primești o invitație de la cineva care te urmărește pe Facebook și care scrie la comentarii: V-aș invita să bem o cafea! și eu răspund Chiar vin!

Și chiar mă invită. Și eu chiar mă duc.

De ce am ales să fac asta? Pentru că am văzut pe contul de Facebook că doamna care m-a invitat este educatoare în acest oraș - Borșa. Și pentru că astăzi a plouat și nu aveam nimic în program, în afară de activități de cabană, s-a potrivit la fix această invitație.

Sunt sigură că instinctul alege corect, pentru mine. E adevărat, când am văzut că este educatoare, chiar mi-am dorit să o cunosc. Educatoarele sunt cele mai importante persoane din primii ani de viață ai unui copil, pe lângă părinți. Educatoarea este cea care poate sădi în cel mic toate valorile de care are nevoie. De foarte multe ori, educatoarea poate să ofere unui copil încrederea, susținerea și sprjinul pe care nu le primește acasă. Așa că am stabilit întâlnirea cu Claudia Maria Grec, la prânz.

M-a așteptat îmbrăcată în haine populare, în costum tradițional și mi-a spus că este șoferul meu de lux, ghidul meu pentru această zi și că s-a gândit să mă ducă în câteva locuri dragi sufletului ei.

Din fericire, ceea ce a pus la cale Claudia a fost și pe sufletul meu!

Am aflat că este preoteasă, că soțul ei slujește la o parohie din Borșa și că astăzi, 5 ianuarie, este ziua în care el merge cu Iordanul și sfințește casele oamenilor.

Aici, în Borșa, e un obicei pe care eu nu l-am mai întâlnit nicăieri. Preotul merge în casele oamenilor și este așteptat, în fiecare casă, cu cartofi prăjiți cu usturoi, cu gogoși de post, cu sarmale de post, cu cozonac de post, cu fasole și cu multe alte bunătăți, toate de post.

Ce nu mai văzusem niciodată? Preotul era însoțit de săteni. Mergeau împreună în casa celui care deschidea ușa pentru Iordan.

Am auzit povești minunate, am cunoscut oameni foarte calzi și foarte primitori. Am gustat bucate făcute de mâini foarte pricepute. Apoi, Claudia m-a dus la Mănăstirea Pietroasa, probabil unul dintre cele mai frumoase locuri în care am ajuns până acum.

A urmat Mănăstirea Moisei, veche de peste 400 de ani. Un călugăr prietenos și foarte bun povestitor ne-a spus povestea locului.

Știți de ce se făceau intrările foarte joase în biserici?…

Promit o postare separată despre asta.

Ajunul Bobotezei a fost despre credință, oameni care se adună în numele ei, biserici și mănăstiri cu povești de poveste și întâlnirea specială cu Claudia. Sigur este începutul unei lungi și frumoase prietenii!

Claudia și familia ei sunt cei la care mă voi opri oricând să beau o cafea și să mă bucur de omenie.

Abia la sfârșitul întâlnirii mi-a mărturisit Claudia că ea a participat la campaniile mele, că le-a aplicat în Borșa, că a preluat și adaptat ceea ce fac eu la Zurli și în acțiunile umanitare. Mi-a povestit despre taberele copiilor unde jocurile și cântecele Zurli sunt material de lucru, despre fetița cu sindrom Down și ceilalți copii speciali din grupa ei, despre grădinița pe care speră să o reconstruiască, în deal, pentru copiii care acum fac naveta în oraș.

Și, uite așa, am înțeles de ce, dintre toate persoanele care m-au invitat la o cafea, în Borșa, am ales să mă văd cu Claudia. Mă simt norocoasă că i-am cunoscut familia! Că soțul ei mi-a dat binecuvântarea, iar fiul ei, un băiat frumos și talentat, care vrea să devină preot, Tudor, a rupt busuioc sfințit și mi l-a dat, ca să îl pun sub pernă în seara asta, să îmi visez ursitul.

Teodora Grec este fiica lor, o domnișoară superbă, caldă și luminoasă. A fost o bucurie să-mi petrec ziua cu ea!

Iar Claudia… știți cum e Claudia?

Claudia e acea preoteasă, care înțelege responsabilitatea la care o obligă această funcție. În comunitate, preoteasa este model de mamă, parteneră, educatoare, omul care mobilizează energiile care pun lucrurile în mișcare.

Bravo, Claudia! Mă bucur că nu te-ai temut să ne vedem, că nu ți-ai dat peste cap treaba, ca să pari altceva decât ceea ce ești. Ești minunată și abia aștept să ne revedem! Până atunci, plec de la tine cu traista plină de amintiri frumoase, despre o zi de neuitat.

Ziua a treia ne-a întâmpinat cu un Soare superb! Cascada Cailor, obiectiv obligatoriu! Apoi, gazdele ne-au dus pe vârful unui munte, la o căbănuță minunată, unde am făcut grătar și ne-am bucurat de apus.

Ziua a treia, la Borșa

Retrospectivă

Am fost la Cascada Cailor! Este cea mai mare cascadă din România. Are o cădere de apă de peste 90 de metri. Am plecat de dimineață. La ora 9, noi am pornit telescaunul.

În vârful pârtiei, ne-am bucurat să descoperim că eram primii care pășeau pe zăpada ce se așternuse peste noapte. Am coborât vreo oră. Cred că drumul putea să dureze 15 minute, dar ne-am oprit să ne bucurăm de fiecare imagine ce ne bucura ochii.

Doamne, cât de frumos e! repet asta de nenumărate ori pe zi. Cascada era parțial înghețată, așa că în mod cert trebuie să revin, să o văd în toată splendoarea ei. Ne gândeam că întoarcerea va fi grea, că avem mult de urcat. Din fericire, a fost mai ușor decât credeam!

La prânz eram deja la cabană, de unde gazdele ne-au luat în mașini 4x4 și ne-au dus pe un alt versant, într-o adevărată aventură. Am urcat chiar în zona de unde au fost culese afinele pe care le știam din afinata nelipsita de pe masă.

Nu exagerez dacă spun că, ridicându-mă pe vârfuri, puteam atinge cerul!

Măriuca și Ionel Timiș, gazdele noastre, ne-au făcut o surpriză minunată! A fost o super experiență! Ne-a prins noaptea la cabana din vârful muntelui, cu slănină prăjită pe țepușe și toate celelalte bunătăți pregătite la grătar. Mă opresc, nu vreau să vă necăjesc suplimentar.

Ziua a patra a fost despre Mocăniță

Retrospectivă

“De la Salva - Vișeu

Bine mere Ghezășu’…”

Așa horea tata, Ioan pe numele lui, Neluțu pentru mama – atunci când îi făcea pe plac. Tata cânta cântecul ăsta, din tot sufletul! Pentru că el a fost mecanic de locomotivă, pe trenuri de marfă, mergea des la Vișeu. Habar nu aveam unde este și cum arată acest loc, dar mi-era foarte cunoscută denumirea! Astăzi am și ajuns la Vișeu (doar în gară) și am urcat și în ghezăș, cunoscut în zilele noastre sub denumirea de Mocăniță.

Dacă vreți să mergeți cu ea, musai faceți rezervare din timp! Pentru noi a făcut asta un prieten de-ai locului, care are soluții pentru orice. Vasile Vlaşin s-a asigurat că nu rămânem în urma trenului. Am avut parte de o călătorie minunată, mulțumim!

În ultimul vagon al Mocăniței, aștepta un compartiment rezervat doar pentru grupul nostru. Cu soba noastră și cu domnul Ioan, responsabil cu frâna de mână și cu lemnele de foc.

La ora 9 eram în gară. La 9.30 am auzit primul șuierat și-apoi, Glasul roților de tren ne-a însoțit până în vârful muntelui. După vreo 40 de minute a avut prima oprire. Cu voucherele primite odată cu biletele (găsiți pe site toate detaliile despre preț), am luat niște gogoși și cafea sau ceai. Pauza pentru necesități fiziologice a durat 10 minute. Apoi ne-am continuat călătoria. Toaletele sunt amenajate în aceste puncte, în tren nu găsiți.

Mocănița a mai urcat încă vreo oră, până în punctul în care trenul oprește ca să fie schimbată locomotiva. Călătorii așteaptă o oră și jumătate, într-un colț de Rai.

Acolo este o gară pregătită pentru oaspeți. Pe o scenă, câțiva tineri au încins o horă, invitând călătorii să petreacă. Nu aveam cum să ratez asta! Domnul Ioan, deja prietenul meu, mi l-a prezentat pe șeful de gară, care mi-a împrumutat chipiul pentru câteva fotografii. Am cântat, am jucat, am inspirat frumusețe și nu m-am oprit din a spune Mulțumesc, Doamne, pentru tot ce trăiesc!

Oamenii din aceste locuri sunt binecuvântați. M-am îndrăgostit de Maramureș, descoperindu-l într-un fel în care nu l-am văzut până acum.

Vă promit, în curând, un articol pe blog din care să aflați mai multe informații. Astăzi, împart cu voi imaginea fericirii pe care am trăit-o. Pentru că îmi amintesc să caut bucurie în tot ce trăiesc, bucurie găsesc!

Am avut un program foarte frumos și, totuși, am apucat să dorm, să citesc, să jucăm rummy, să stăm în ciubăr...

O vacanță perfectă!

Mi-a plăcut mult cabana, dar eu nu mă atașez de clădiri. În schimb, întâlnesc oameni care mi se lipesc de suflet, ca marca de scrisoare.

Plec de la Borșa gândindu-mă, deja, la ziua în care voi reveni. Și știu sigur că tot Măriuca și Ionel Timiș vor fi gazdele mele. Doi tineri frumoși, care, după ce au terminat facultatea la Cluj, au ales să se întoarcă în locurile natale, pentru că simțeau că aici este pentru ei acasă.

Măriuca este o femeie extrem de frumoasă și de harnică. Are acel ceva special și sănătos, pe care îl găsești doar la oamenii care își iubesc pământul, casa și familia.

Am auzit de la ea povești despre obiceiurile și legendele locului, cum mi-a mai povestit doar ghidul din Bali. Măriuca e foarte tânără. Îi prevăd un succes absolut special în ceea ce vrea să facă. Are forță, determinare și farmec să obțină orice.

Ionel este ca tata. Om bun! Zâmbetul lui îți transmite că poți sta liniștit, pentru că va găsi o soluție.

Amândoi sunt foarte smart. Genul acela de persoane care se prind repede, râd cu poftă, iubesc glumele, poveștile și sunt foarte atente la ce vor ceilalți.

Maya mi-a spus că vrea să ne întoarcem la Borșa, dar tot la Măriuca și Ionel. Iar Maya este un barometru important pentru mine.

Știți de ce i-a plăcut? Pentru că ei au înțeles ceva extrem de important: că noi suntem genul de turiști care caută un loc primitor, în care le sunt respectate liniștea și intimitatea, și care caută experiențe din viața reală. Ne-au adus ouă adevărate și brânză și slănină, groștior, pâine făcută în casă, mămăligă în pături, supă de casă cu tăiței… Cât despre afinata lor… N-am băut ceva mai bun!

Dacă veți ajunge vreodată la ei, o să vă amintiți ce scriu eu aici. Îi recomand din tot sufletul, eu abia aștept să mă întorc acolo!

Concluzie

Maramureșul este absolut special! Când a împărțit bogățiile țării, Doamne Doamne a scăpat un pumn de bunătate, omenie, hărnicie și poezie.

Mi-au plăcut mult de tot moroșenii cu care m-am întâlnit. Mă declar îndrăgostită și abia aștept să găsesc o nouă ocazie de a evada câteva zile, doar casă le petrec acolo!

… Claudia, tu n-ai băut cafeaua! Mariucă, promit să aduc niște baby spanac lângă cârnatul ăla din mămăliga în pături!

Pe Matiuca și Ionel Timis ii găsiți la acest numar de telefon: +40 773 324 935

Îmi doresc să aibă cabana plină în fiecare zi și toți oaspeții să fie oameni faini, așa cum îi merita ei.

 
Mirela Retegan pe

YouTube

Arhivă

Gandurile Mirelei

Cubul, un test de personalitate

V-am pregătit un joc tare drag mie. Se numește CUBUL. Este un exercițiu de imaginație, un test de personalitate.   Mi l-a facut cineva în urmă cu 15 ani și de atunci folosesc orice ocazie să-l dau mai departe. Îi rog...

citeste mai mult  

De ce ne e dor de “acasă”

Noi suntem generația care suferă de dor de “acasă”. Și acasă înseamnă locurile în care ne-am născut, în care am copilărit. Noi suntem generația care a învățat să meargă pe...

citeste mai mult  

E greu să vorbești cu Dumnezeu. La fel de greu cum e să vorbești cu părinții tăi.

Începe Săptămâna Mare și mi-am propus să fie Săptămâna Cumințirii din toate punctele de vedere. O săptămână în care să vorbesc cu Dumnezeu mai mult decât cu oricine altcineva....

citeste mai mult  

Când oamenii sunt faini și simpli

„Mi-am plâns împreună cu tine toate îmbrățișările pe care nu le-am primit, toate te iubesc-urile pe care nu le-am auzit, toate mângâierile pe care nu le-am simțit!   Mi-am plâns...

citeste mai mult