Am descoperit în Bulgaria, la 20 de km de graniță, un loc de poveste. Un loc sălbatic, o plajă ascunsă în spatele unui țărm foarte înalt despre care nu-ți vine să crezi ce minunăție de întindere ascunde.

Am fost în vârf de sezon așa că era destul de multă lume.

90% dintre turiști erau români. Românii ăia pe care îi iubesc eu foarte tare, românii care ar face cinste oricărei nații.

Mi-a plăcut atât de tare locul și atmosfera, că m-am gândit să vă spun și vouă.

Daaaaar:

Aceasta este o recomandare doar pentru românii care caută un loc special. Un loc în care nimeni nu aruncă pe jos niciun gunoi, oamenii vorbesc pe un ton normal, cu grijă pentru urechile celorlalți, nu urlă muzica și nimeni nu face scandal.

Un loc în care oamenii merg cu cortul și stau într-o pădure de pini, pe țărmul Mării Negre, la bulgari.

Își duc de toate: scaune, masă, vase, tacâmuri, apă, mâncare... fac focul și gătesc. Cu mare grijă pentru viața lor și-a celorlalți, cu grijă pentru natură.

Pădurea e plină de hamace. Oamenii și-au înveselit locul cu tot felul de decorațiuni handmade. Cortul e casa lor de vară, pădurea le e cartierul și marea le e starea.

Am avut senzația că sunt într-o rezervație de indieni. Așa pace și armonie am simțit acolo.

Plaja e superbă. Niciun șezlong. Niciun bar. Nicio muzică. Oamenii vin cu umbrelele lor, cu prosoapele de acasă, se joacă împreună cu mingi, palete... Nisip perfect, intrarea în mare fără nicio piatră. Copiii aleargă fericiți cât e plaja de lungă.

E unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am văzut în toate călătoriile mele. M-am îndrăgostit de pădurea de pini. Mi-a părut rău că nu eram pregătită pentru experiența asta. Aș fi vrut să stau în pădurice, la umbră și să citesc.

Sigur o să revin acolo.

Dacă sunteți în căutarea unui astfel de loc, vă recomand cu toată inima Ezerets. Așa se numește. E un sat cu câteva sute de locuitori.

La marginea pădurii de pini e o crâșmă, n-am intrat în ea, dar oamenii beau bere la mese. În sat mai sunt vreo 2 taverne unde se poate mânca. Dar e de preferat să mergeți pregătiți.

De pe șosea treci pe un drum pietruit desprins parcă din filmele lui Almodovar. La el m-a dus gândul. Ai sentimentul că la capătul drumului ți se poate întâmpla orice.

Mi-a plăcut mult. Sorina Dumitrescu, prietena mea fotograf, e pasionată de locuri cu imagini frumoase. Ea îmi spune mie, eu vă spun vouă. Dacă ajungeți acolo, să-mi dați și mie de veste.