“Trebuie să vedem casa lui Hemingway din Cuba, am auzit că e fabuloasă!”. Așa mi-a spus Fifi, prietena și colega mea de călătorie în Cuba.

De fapt, eu am însoțit-o pe ea.

Cuba era visul ei cel mai mare, în privința destinațiilor. Asă că, iată-mă în Cuba, la Finga Vingia, gata să văd cum a trăit Hemingway. Știam că a stat aici și că a scris cele mai importante cărți în țara asta absolut spectaculoasă, dar ceea ce aveam să descopăr mi-a depășit toate așteptările.

La doar 20 de minute de Havana, într-un loc pe care îl putem numi, simplu, Rai, e casa în care a locuit, a scris, a petrecut, a trăit Ernest Hemingway, din 1939 până în 1960. Casa, mare și amenajată cu bun-gust, te întâmpină cu ușile larg deschise, dar nu poți trece dincolo de prag. De înțeles, dacă te gândești la numărul mare de turiști care ar vrea să calce, la propriu, pe urmele marelui scriitor.

Gazdele cubaneze, foarte amabile, au luat telefoanele noastre și ne-au făcut poze din intimitatea casei: dormitorul, dulapul, baia, locurile în care ochiul simplului vizitator nu ajunge. Am văzut suficient, cât să înțeleg ce fel de aer respira scriitorul.

Ce nu știam și am aflat de la ghidul nostru:

· Hemingway era adorat de săteni, pentru că, atunci când s-a mutat în casă, le dădea voie copiilor să se joace pe domeniu și le împărțea bomboane.

· Când nu a mai permis accesul oricui, Ernest Hemingway se plimba gol prin curte, de la casă până la piscină.

· Musafirii lui făceau baie nud, inclusiv marii actori de la Hollywood, printre care și Audrey Hepburn.

· Și-a construit un turn lângă casă și, acolo, avea un birou, un pat și un telescop. Cu telescopul, verifica poarta și alegea dacă vrea sau nu să primească vizitatorii.

· Scria la mașină din picioare, de cele mai multe ori, pe terasă.

· Barca Pilar, din “Bătrânul și Marea”, cartea care i-a adus, în 1954, Premiul Nobel pentru literatură, se află în curtea casei. Povestea e inspirată dintr-o întâmplare reală, a unui pescar cu care Hemingway obișnuia să meargă la pescuit.

Hemingway a reușit, locuind aici, să devină una dintre cele mai importante personalități ale Cubei. E brand de țară! Există, în satul lui, Piața lui Hemingway, farul lui, locul lui de pescuit, restaurantul lui, cu masa lui preferată și cu Daiquiri, băutura pe care obișnuia să o bea.

În Havana, există un bar în care el obișnuia să bea Mojito și legenda spune că Hemingway eliminase zahărul și reinventase Mojito, doar cu rom, mentă și gheață. În mijlocul capitalei, în zona pietonală, e un hotel la care trăgea Hemingway de fiecare dată când venea să stea în Havana. Nu numai că stătea la același hotel, dar stătea și în aceeași cameră. Aici, în cămăruța pe care am vizitat-o, a scris trei cărți.

Restaurantul “Floridita” e singurul din Havana în care stai la coadă, pe stradă, chiar dacă ai rezervare. Nu e diferit de alte restaurante, dar are spiritul scriitorului care mânca aici, întotdeauna. Sincer, nu mă așteptam să fie atât de importantă întâlnirea cu Hemingway.

Nu mă așteptam să descoperim în cubanezi niște oameni de marketing foarte buni. Au știut cum să împacheteze toată povestea și au profitat din plin de faptul că soția scriitorului a donat casa poporului cubanez.

Fostul președinte american, Obama, a întins și el o mână și casa a fost renovată cu câteva sute de mii de euro, plătite de statul american. Însă, dincolo de asta, cubanezii se laudă cu Hemingway, ca și cum s-ar fi născut, ar fi trăit, și ar fi murit pe insulă. Au știut să facă o super poveste, din anii pe care scriitorul i-a trăit în țara lor. Nimic agresiv, nimic vulgar, nimic deplasat, nimic spectaculos! O rigurozitate în prezentare și “împachetare”, pentru care îi invidiez.

Dacă ajungeți în Cuba, deschideți-vă inima să-l descoperiți pe Hemingway, motiv de mândrie pentru un popor întreg, care și-a creat idoli și modele.