Anul acesta am decis să o trimit pe Maya într-o tabără cu IntegralEdu unde nu mai cunoaşte pe nimeni. Nu ”cu clasa”, nu ”cu mama”, nu cu ”gaşca”. O las în lumea largă. De la tabăra din Moeciu la cea din UK e doar un pas. Mic pentru mine, imens pentru ea. Am lăsat-o în prima tabăra la 4 ani. I-am pregătit valiza şi, aşa cum mă învăţase teacher Lili (Lili Deftu) de la Grădiniţă Mell, am pus câte o pungă cu un rând complet de haine pentru fiecare zi.

- Uite Maya, ai aici, pentru fiecare zi, punga cu tot ce îţi trebuie: chiloţi, tricou, şosete, pantaloni. Iar când se murdăresc le pui în punga cu haine murdare. Ai înţeles?

- Da, da, da, ţipa ea fericită că pleacă în tabără.

- Vrei să întrebi ceva?

- Da. Unde e pungaa pentru haine curate...

A venit şi ziua în care am dus-o la autocar. Am luat o tabără la Moeciu ca să pot să o recuperez dacă era nevoie. Am plâns toată ziua gândindu-mă că am greşit, că nu se descurcă fără mine, că poate plec acum să o iau acasă, chiar nu contează banii ci fericirea ei... Seara am sunat-o cu teamă pe teacher Lili şi mi-a dat-o la telefon.

- Ce faci mami, i-am zis, pregătită să aud un plâns cu sughiţuri.

- Mama, nu pot vorbi acum, mă pregătesc pentru discotecă...

Aşa m-a ţinut o săptămână. Şi, de atunci pleacă în tabere în fiecare an. Când am predat-o pentru prima dată unui însoţitor de bord şi am ştiut că zboară fără mine am plâns tot drumul de la aeroport până acasă. Acum zboară singură până la New York şi se descurcă oriunde în lume. De la tabăra din Moeciu la o tabără din Anglia e doar un pas. Mic pentru mine, imens pentru viitorul ei. Să stai într-un campus cu copii din toată lumea, nu e puţin lucru. Să legi prietenii cu copiii de pe tot mapamondul mi se pare una dintre cele mai tari experienţe pe care o poate trăi un adolescent. O să experimentăm anul acesta. Iar o să mi se facă stomacul ghem, iar o să am inima cât un purice până vine acasă. Dar, am încredere în alegerile pe care le face. Şi nu vreau să las fricile mele să fie mai puternice decât forţele ei.

Vreau să cresc un copil liber. Nu o prelungire a mea.

Cordonul ombilical a fost tăiat la naştere. Şi, de atunci eu pot doar să o ghidez şi să o susţin. În rest, ea creşte în lumea ei. Şi nu am dreptul să o ţin închisă în lumea mea doar pentru că mi-e frică să-mi asum dreptul ei la libertate. În tabăra internaţională cu IntegralEdu o să-şi facă prieteni în toată lumea. Să afle cum trăiesc, ce învaţă, cum gândesc şi ce simt copiii de pretutindeni.

Astăzi, tot ce pot să fac eu mai bun pentru ea e să-i dau ocazia să trăiască multe experienţe din care să înţeleagă lucruri. Eu sunt un om curajos. De ce n-aş fi şi o mamă curajoasă?

Abia aştept să trăiesc, pe pielea mea, experienţa ei. Deja abia aştept să se întoarcă din tabăra şi să-mi povestească.

Sunt importante vacanţele la bunici. Şi cele cu părinţii. Şi cele cu clasa. Dar cele în care te duci fără să ai habar de nimeni şi de nimic din ce te-aşteaptă acolo, mi se par cele mai solicitante şi mai puternice în evoluţia unui copil.

Să pleci cu un bagaj plin de emoţii şi să te întorci cu el plin de prieteni din toată lumea, să descoperi că eşti la fel de bun şi că te adaptezi la fel de uşor oriunde în lume, că vorbiţi aceeaşi limbă, ba chiar să descoperi ce bine te descurci în engleză…sunt cele mai importante lucruri cu care un copil adolescent se poate întoarce dintr-o tabăra. Vreau pentru copilul meu, să facă alegerile în cunoştinţă de cauza. Şi-atunci, găsesc pentru el şi investesc în asta cât mai multe experienţe care să-i dea o imagine cât mai completă şi complexă asupra lumii. Ştiu că examenele de părinţi le dăm în faţă copiilor. Şi eu aş vrea, când o să vină evaluarea, să spună:

" Bravo mama, ai notă 10 pentru că ai fost curajoasă şi ai făcut alegeri bune pentru mine!"