Am înțeles asta foarte devreme, din fericire pentru mine și pentru copilul meu. Așa că, pentru noi, banii nu au condiționat niciodată vacanțele.
Pentru că eu, mama, am reușit să transform într-o aventură ceea ce mi-am permis să-i ofer copilului meu.
Când Maya avea 4, 5, 6 ani, am trecut prin cea mai neagră perioadă din viața mea. Mă despărțisem de tatăl ei, rămăsesem fără job, iar Zurli era doar o încercare timidă de a face ceea ce îmi place cel mai mult: evenimente pentru copii. Dar munceam ca să plătesc cheltuielile oricărui început.
Și copilul era în vacanță. Și eu mă uitam în jurul meu, la cei care se duceau în stânga și în dreapta în concedii. Probabil că mulți economisiseră tot anul ca să plătească o vacanță undeva, într-un resort all inclusive în Turcia. Eu puteam să o trimit la mama, în cartierul de cinci blocuri (super distracție pentru ea).

Dar sufletul meu de mamă suferea că nu pot să-i ofer copilului meu ceea ce aveau alți copii. Am plâns eu puțin, m-am victimizat preț de câteva minute cu „eu n-am avut noroc, mie nu-mi dă nimeni, nu am cu cine să fac asta…”.
Ei bine, nu mi-am permis să stau prea mult în aceasta postură. Așa că m-am gândit ce pot face din ce am.
Din fericire, aveam o mașină, așa că am împrumutat de la un prieten un cort și prima noastră aventură a fost la mare.

Nu vă pot descrie fericirea ei să doarmă în cort, să se trezească dimineața și să intre direct în apă. Apoi să mâncăm la micul dejun un baton și un iaurt pe prosop, cu picioarele în apă. Cea mai fericită a fost când a venit o furtună și noi a trebuit să strângem repede tot și să ne adăpostim în mașină, unde ne-am și culcat în saci de dormit.
Ați stat vreodată cu copilul vostru în mașină, sub o pătură, spunându-i povești în timp ce afară plouă cu găleata? Vă garantez că nu e aventură mai tare ca asta!

Și uite așa am ajuns la mare și, credeți-mă, am fost când eu mi-am revenit financiar în Turcia, Grecia, Caraibe, Dominicană, Oceanul Indian... am stat în cele mai frumoase resorturi. Dar Maya povestește și astăzi, la 22 de ani, despre aventura copilăriei ei, vacanța la cort, în Vama Veche!

Aventură este cuvântul magic.

O călătorie cu trenul într-un oraș în care nu ați mai fost, unde să plecați dimineața și să vă întoarceți seara, poate să fie o aventură. Nu vor ține minte orașul, dar vor ține minte cum ați așteptat trenul, cum ați mâncat sandvișuri și v-ați jucat în tren.

De unde știu să fac toate astea? De la mama. Ea era cea care toată viața ei a plimbat copiii din familie (cei mai mulți de la țară) cu trenul. Și, pentru majoritatea, a fost cea mai tare chesti pe care au trăit-o!

• Vizitați-vă rudele sau prietenii! Autoinvitați-vă. Nu aveți astfel de oameni în agendă, începeți să construiți relații cu ei, ca să aveți la cine să mergeți în vacanță.
• Faceți schimb de case. Găsiți un prieten dintr-un alt oraș si invitați-l să vină să stea la voi câteva zile și voi să mergeți să stați la el.
• Participați la toate concursurile pe care le găsiți online.
• Căutați evenimente gratuite și faceți în așa fel încât să ajungeți acolo unde se întâmplă ceva.
• Pregătiți împreună un calendar cu lucruri pe care să le faceți împreună.
• Vizitați oameni, locuri, monumente, ieșiți în pădure, în parcuri. Dar nu ca să stați voi pe o bancă și ei să se dea în leagăn. Ci chiar să faceți lucruri împreună!

A v e n t u r ă ! Ridicați-vă din fotoliul pe care scrie „eu nu-mi permit” și faceți tot ceea ce vă permiteiți în acest moment. Nu vă mai comparați cu alții. Nu înseamnă că ceilalți sunt neaparat mai fericiți. Pur și simplu, în acest moment, au mai mulți bani.

Dar toți avem un număr egal de posibilități de a ne face copiii fericiți. Iar copiii nu țin minte resursele materiale, locurile exotice, scumpe și comode.

Copiii țin minte aventurile! Îndrăzniți! Aveți doar 14 veri să decideți pentru verile lor. Apoi, vor decide ei pentru ei.