De fiecare dată când o să te ridici cu un avion în înaltul cerului eu voi fi acolo să te țin de mână. Îți voi zâmbi din spatele fiecarui nor. Mă voi cațără pe fiecare rază de soare și mă voi ghemui în fiecare picătură de ploaie. Deja sunt în pumnul tău în fiecare clipă. Deschide-l. Simți cum te strâng de degetul mic? Te trag de el de fiecare dată când văd un pericol în calea ta. Asta simți când ceva nu e în ordine și ție ți se strânge inima. Nu știai că sunt cu tine mereu? Adică ai crezut că după cele 9 luni nu mai urmează nimic? Abia acum avem împreună mai multă treabă. Suntem la fel de legate chiar dacă ne-au tăiat cordonul. Doar că ne cățăram fără cordelină. Mai greu și mai mult mai periculos. Urcăm împreună. Aparent pe același munte. De fapt e fiecare cu muntele ei. Dar, creștem împreună, învățăm împreună și păstrăm amintirea fiecare pentru ea. Dincolo de viață și dincolo de moarte. Eu nu sunt o simplă mamă și tu nu ești un simplu copil. Eu sunt mama ta și tu ești copilul meu. Și eu învăț de la tine la fel de mult cât înveți tu de la mine. Nu ne datorăm niciuna nimic celeilalte. Iubirea e tot ce ne leagă. Toate celelalte ar putea doar să ne despartă. Dar noi nu o să permitem asta. Pentru că am ales dincolo de toată lumea și toată viața să creștem împreună. Uite, iubita lui mama. Ești mai înaltă decât mine. Într-o zi o să mă întreci. Și eu într-o zi am devenit mai înaltă ca tata. Iar el a știut ziua în care eu l-am întrecut. Și mi-a mulțumit că l-am ajutat să crească la rândul lui atât cât i-a fost măsura. Și-a atins înalțimea și într-o zi a plecat. Împăcat a plecat. Dar îl știu în fiecare răsărit și-n fiecare apus. Și vine în vise .Și-l simt în fiecare om pentru care fac ceva bun. A știut că sunt suficient de mare să învețe el de la mine. Și din cel mai bun profesor s-a transformat în cel mai silitor elev. S-a grăbit să înțeleagă pentru că știa că nu are tot timpul din lume. Ce păcat că nu toți părinții observă că într-o zi copii lor îi întrec. Și în înălțime.