Vine o zi în care, copilul nostru, își dă seama de neconcordanța dintre ce îi cerem lui și ce facem noi. Cât sunt foarte mici și îi hrănim cu lingurița alegem noi ce le punem în farfurie.

Apoi vine o zi în care învață să folosească singur lingura și să o ducă direct în castronul cu zahăr pe care îl ținem pe masa din bucătărie, așa cum îl țineau mama și bunica. Între timp, am aflat că zaharul este complet nesănătos, însă ne-am prea obișnuit să-l punem în toate mâncărurile iar cel mic acum și vede această operațiune. Gustă, îi place și știe să facă și el exact ceea ce facem noi: să pună lingurițele cu zahăr în tot ce este de băut ori mâncat.

Cam greu îți mai convingi copilul să nu stea toată ziua cu ochii în televizor când tu nu te dezlipești de pe canapeaua din sufragerie unde nu ratezi nici un reality show ori soțul tău știe toate talk-show-urile politice.

- Toată ziua te uiți la desene, îi reproșezi tu.

- Toată ziua te uiți la știri și la filme, îți răspunde el, pe bună dreptate.

Am cunoscut un copil care plângea de mama focului că mama lui va muri.

- De ce spui asta?

- Pentru că mi-a spus să nu mă apuc de fumat că țigara ucide iar ea fumează tot timpul, mi-a răspuns puștiul extrem de afectat.

Le spunem una și noi facem alta. Le cerem lor să citească dar noi punem mâna pe cărți din an în Paște. Le spunem să nu stea toată ziua cu telefonul în mână dar noi îl avem lipit de ureche. Le spunem să nu ronțăie între mese și ne găsesc ambalajele ascunse pe sub scaunele de la mașină.

Nu poți face educație dacă nu începi cu tine. Vine o zi în care te așezi în fața oglinzii și o întrebi:

- Oglindă oglinjoară, care e cea mai model mămică din țară?

Iar oglinda îți va răspunde:

- Ești o mămică bună și te străduiești mult, dar sigur încă mai sunt capitole la care nu ești cea mai model mămică din țară.

Și-atunci avem de ales: fie chemăm vânătorul să ducă oglinda în pădure să o spargă și să ne aducă un ciob drept dovadă, fie rămânem în fața oglinzii și continuăm seria de intrebări până aflăm cum suntem și ce trebuie să facem ca să fim modelele pe care le vrem pentru copiii noștri.

Cu răbdare și perseverență, cu onestitate și iubire, vom ajunge să-i auzim spunând pe copiii noștri: "Fac așa pentru că știu de la mama. Așa făcea ea, nu doar zicea că trebuie să fac eu."