Mi-am dorit toată viața să fac un copil și să-l nasc la 30 de ani, primăvara. Doamne-Doamne mi-a ascultat dorința și ai venit pe lume pe 24 mai 2001, când eu aveam fix 30 de ani. Și am trăit atunci cea mai frumoasă zi din viața mea. De 13 ani încoace, fiecare zi pe care o petrecem (fie că suntem împreună sau fiecare în treaba ei) e o provocare, fiecare an e o victorie.

Ai fost un bebeluș minunat și m-ai făcut să plâng de fericire de nenumărate ori. Ți-am numărat zâmbetele, ți-am verificat respirația, am stat cu mâinile întinse când ai învățat să mergi. Mi-am dorit să știi că ai dreptul să visezi orice, că ești liberă să faci ce vrei tu, atât timp cât nu-ți pui viața în pericol, și că eu sunt cu tine oriunde si oricând. Mi-am dorit să-ți ofer o familie în care să crești cu mama și tata, dar nu mi-a ieșit, am visat să construiesc o casă, dar încă nu am fost în stare, am sperat să găsesc acel ACASĂ fizic în care tu să te poti întoarce de oriunde și oricând, dar nu am putut. Astăzi, îți fac un dar pe care n-o să ți-l ia nimeni niciodată. Eu o să fiu FARUL tău! Pentru totdeauna! Cât voi fi aici pe pământ, dar și atunci când voi pleca dincolo, voi rămâne pentru tine un far. Poți să încerci liberă toate experiențele pe care ți le va scoate viața în cale. Poți să mergi pe mare și să vâslești spre toate țărmurile, să te lupți cu toți pirații din lume, să cauți și să gasești toate comorile de care ai nevoie. Farul tău te va aștepta aprins și tu o să poți să-l vezi și din cel mai îndepartat colț al lumii. Părinții mei au devenit far pentru mine doar atunci când eu le-am aprins becul, adult fiind, și i-am rugat să aibă grijă de farul meu. Am făcut multe greșeli pentru că nu știam că farul meu există, pentru că ei nu știau cum să mă facă să înțeleg că nimeni și nimic nu e mai important pe lume decat mine și că orice greșeala ar face un copil, părintele o iartă. Ai aflat deja că nu sunt perfectă, că nu reușesc de fiecare dată să gestionez lucrurile așa cum aș fi vrut. Știi că uneori trebuie să ai și tu răbdare cu mine, și mai știi că și eu mă bucur, și sufăr, și sper, și regret, și mă îndrăgostesc, și visez la fel cum o faci și tu. Nu știu de ce atunci când greșești îmi vin mai repede în minte pedepsele. Nu știu de ce încă mai cred că privarea de telefon, internet, televizor este corecția de care ai tu nevoie când, de fapt, mi-ai demonstrat de atâtea ori că nu asta e metoda. Știu că nu petrecem împreună atât de mult timp cât am vrea. Știu că nu reușim să facem tot ceea ce ne-am propus. Știu că uneori îmi sună gândurile atât de tare în creier, că nu mai aud ce spui tu. Sunt momente în care nu știu de unde încep și unde mă termin. Sunt zile în care nici eu nu mă recunosc… Sunt decizii pe care le iau în pripă și situații în care acționez sub impulsul furiei. Le știe mama pe toate. Dar, dincolo de ele, crede-mă, mi-aș da viața pentru tine, aș întoarce pământul cu susul în jos, aș muta munții și m-aș lupta cu animalele sălbatice. Am înțeles că tu nu ai nevoie de toate lucrurile astea pentru ca ești suficient de deșteaptă și de puternică să muți și singură munții din loc. Așa că eu o sa fiu pentru tine Farul tău.O să mă găsești aici de fiecare dată când vei simți nevoia să te întorci acasă și să aibă cineva grijă de tine. O să luminez drumul oricât de întunecate ar fi hățișurile din care te-ai strădui să ieși. Voi avea grijă să fie cald și curat în fiecare zi în Farul tău, ca tu să poți să revii la el oricând. Trăiește-ți viața, iubita lui mama! Fii curajoasă și fericită! Exprimă-te! Iubește! Încearcă! Crede, și dacă nu-ți iese, renunță… înseamnă că nu acela era drumul. Dar fă-le pe toate cu zâmbetul pe buze, știind că Farul tău e aprins și tu nu trebuie decât să întorci privirea spre el ca să-ți amintești că nu ești singură. Nu am vorbit cu tatăl tău despre asta. Dar, din câte îl cunosc, cred că dacă n-ai avut o familie cu mama și tata în aceeași casă, ai sigur două faruri aprinse tot timpul pentru tine. articol aparut pe Catchy.ro