Am trăit toată copilăria uitându-ne la farfuriile din vitrină. Paharele bune, tacâmurile frumoase, erau păstrate bine pentru cele câteva zile din an care trebuiau să facă diferența. De Paște, de Crăciun, la aniversări și în puținele ocazii în care întindeam masa din sufragerie. Eu am acum acasă doar farfuriile și paharele pe care le folosesc mereu. Mănânc din farfurii frumoase, beau ceai în căni de suflet și cafea din cesti de colectie. In casele parinților noștri covoarele trebuiau să fie un gri cenușiu să nu se vadă atunci când se învechesc, de mâncat mâncam în bucătărie, fețele de masă erau pentru zilele de duminică, în rest, bună era și fața de mușama. Așa am crescut. Așa ne-au crescut părinții noștri și, din păcate, încă multe mame așa se cresc în continuare pe ele și isi cresc copiii . Lucrurile bune le păstrăm pentru zilele în care o să le vadă alții. Confirmările și recunoașterea din jur este mai importantă decât să ne simțim noi bine.

- Astea sunt toate farfuriile tale? m-a întrebat un domn care s-a nimerit la mine la micul dejun. M-a ajutat să pun masa și când a deschis dulapul și-a văzut că eu aveam fix atâtea farfurii câte folosesc s-a uitat mirat. - Da. Nu am nevoie de mai multe. Dacă am stivă de farfurii se adună mai multe la spălat…

Musafirii mei nu sunt mai importanți decât mine. Nu au un regim preferențial. Nu le pun lor în farfurii frumoase și fine iar eu să mănânc zi de zi în unele care să mă țină cât mai mult sau de care să nu-mi pară rău atunci când se sparg. Îi pun copilului meu masa în fiecare zi așa cum punea mama masa pentru musafiri. Am grijă să fie șervețele curate și cele mai bune farfurii, căni și tacâmuri. Sunt fericită să aflu de la cele peste 10.000 de persoane care sunt în grupul "Slăbește cu mine" pe facebook, că și-au scos din vitrină paharele și farfuriile bune. Mă bucur să văd tot mai mulți oameni care se respectă. Care își fac lor în primul rând viața frumoasă. Cu cât va conta mai mult ce simțim fiecare dintre noi, cu atât va conta mai puțin ce cred ceilalți despre noi. Creșteți-vă copiii oferindu-le tot ce aveți mai bun. Nu țineți lucrurile rare și scumpe pentru musafiri. Față de ei nu aveți nicio obligație. Dar față de copiii voștri aveți datoria să-i învățați să se respecte, să se aprecieze și să-și facă viața frumoasă. Puneți-vă, vouă și copiilor voștri, mâncare, în farfurii superbe. Beți apă din pahare strălucitoare. Tratați-vă ca pe niște musafiri. Până la urmă asta și suntem, venim și plecăm. Dar cât stăm aici, să ne oferim tot ce poate fi mai bun, de la ceea ce mâncăm până la mesele la care ne intalnim în fiecare zi cu noi și cu cei pe care îi iubim.