În cei mai mulți dintre părinți încolțește și se dezvoltă un sentiment de vină pentru puținul timp pe care îl petrec cu copiii lor. "Aș vrea să am mai mult timp pentru el", "Aș vrea să stau mai mult cu ea", aud asta foarte des de la părinții copleșiți de imensitatea de activități la care trebuie să facă față zilnic. În agenda de obligații și activități copilul e pe ultimele poziții. Deși spunem că e lumina ochilor noștri, soarele, aerul, oxigenul... viața noastră, de fapt, ne facem timp pentru multe alte lucruri înainte de a ne face timp pentru el. Găsim răgaz să vorbim cu tot felul de persoane, răspundem la cele mai cu nonsens întrebări adresate direct, pe email, prin sms-uri sau pe facebook unor străini, iar când vine rândul copiilor noștri să ne întrebe suntem deja obosiți de atâtea răspunsuri date.

Dacă facem un calcul simplu câtor oameni le-am răspuns într-o zi, pe diverse teme și canale, ne va rezulta un scor care să explice oboseala cu care noi de obicei ajungem acasă. Și peste acest rezultat vor veni și întrebările pe care ni le punem nouă însine. Iertați-mă dacă astăzi mai vin și eu cu o întrebare. Nu o să vă întreb cât timp stați cu copilul vostru, nici ce faceți în timpul acela. O să vă întreb care timp îl petreceți cu el: cel în care are el nevoie de voi sau cel în care aveți voi nevoie să stați cu el? Foarte rar se întâmplă să se suprapună cele două nevoi.

Când stăm pentru nevoia lui e destul de simplu să gestionăm lucrurile. El are o singură nevoie: să fie iubit. Și tot ce facem cu el și pentru el, când suntem împreună, se traduce prin: "Mama mă iubește, tata stă cu mine." Când stăm pentru nevoile noastre îl abordăm în funcție de sentimentul pe care vrem să-l hrănim sau să-l alinăm. Stăm din iubire, stăm din nevoie, stăm din obligație, stăm dintr-un sentiment de responsabilitate, stăm pentru că am citit undeva sau ne-a spus cineva că trebuie să facem asta, stăm pentru că știm că asta fac și alți părinți, pentru că nu avem de ales, pentru că am descoperit bucuria de-a petrece timpul cu ei... Dacă de fiecare dată când stăm cu copiii noștri încercăm să identificăm motivul pentru care stăm cu ei, o să vedem contextul limpede și o să ne fie mult mai ușor să ne bucurăm sau să acceptăm situația. Dacă vom reuși să fim onești cu noi, vom fi onești și cu ei. Și asta ne va face și unora și celorlalți viața mai ușoară și mai frumoasă. Si cu cât o să vedem lucrurile mai clar o să identificam timpul pe care îl stăm pentru ei și timpul pe care îl consumăm pentru noi.