Părinții nu le-au spus TE IUBESC mamelor noastre

Ei spun cu greu cuvintele magice. Atunci când încearcă, o fac de parcă tocmai ar fi mâncat o lămâie. Câțiva au învățat să le spună te iubesc nepoților, pentru că atunci când un copil vine și îți înconjoară gâtul cu manuțele lui și îți șoptește Te iubesc nu poți să nu-i răspunzi „Și eu”. “Și eu”- astăzi, “și eu”- mâine, “și eu” tot mai des și într-o zi îi auzim pe părinții noștri că spun fără să-și dea seama Te Iubesc.

Expresia care mișcă inimi și mută munți nu a făcut parte din vocabularul părinților noștri, pentru că ea nu exista nici în vocabularul părinților lor, bunicii noștri, nevoiți să trăiască închiși într-o lume în care emoțiile și sentimentele trebuiau reprimate. Nu sunt decât câțiva zeci de ani, dar am uitat îngrozitor de repede cât de aproape sunt vremurile în care umblau desculți prin lanurile de porumb, cu singura preocupare ce să pună pe masă, cu grija acoperișului de deasupra capului. Te iubesc nu a intrat în prioritățile lor. Nu aveau vreme de așa ceva. Nu îi învațase nimeni că nu există credință fără iubire. Preoții au insistat mai mult pe supunere decât pe dragoste, învățătorii s-au concentrat mai tare pe litere decât pe cuvinte, iar în șezători expresia “mi-e drag sau dragă” avea legătură cu viitorii parteneri, nicidecum cu afecțiunea pentru copii.

Iertați-vă părinții care nu v-au spus te iubesc. Nu i-a învățat nimeni să facă asta. Ei au simtit-o tot timpul dar învață sa o spunā acum, târziu, încetul cu încetul, de la copiii noștri.

Parintii de astāzi care suntem avem o misiune dublā. Sā-i invātām sā spunā TE IUBESC și pe pārinții de ieri și pe pārinții de mâine. Si uite-așa o să repunem expresia care mișcā inimi și mută munți, TE IUBESC, in echilibru.