- Mamă, tu ce părere ai despre homeschool? - Eu? - Da, tu! - Păi, eu cred că alegerea... - Mamă, ți-ai luat vocea de Mirela Retegan. Ești aici cu mine, la masa din bucătărie... știi, de multe ori am vrut să-ți spun. Atunci când e un subiect serios tu îți iei vocea de la radio și îmi vorbești cum le vorbești ascultătorilor tăi. - Păi spun același lucru. Nu am un discurs diferit când vorbesc doar cu tine sau când vorbesc public. - Da, dar pentru ascultători ai grijă cum vorbești, ești drăguță mereu. Eu știu și vocea nervoasă și vocea fericită și tonul furios...

Sigur că mie nu mi se pare. Cu certitudine că nu mă văd, nu mă aud. Dar dacă ea zice că simte o diferență, cu siguranță există ceva. După 10 minute în care am depășit tonul vocii mele și timbru pe care îl folosesc în funcție de situație i-am spus ce cred eu despre homeschool. Homeschooling-ul nu este pentru mine. Este pentru părinții dispuși să-și petreacă timpul făcând lecții și învățând, studiind împreună cu copilul lor. Sau verificându-i și mergând să se întâlnească cu alți copii aflați în aceeași situație. Maya și-a amintit cum am învățat noi împreună la istorie și, la sfârșitul lecției, mi-a spus că dacă doamna ar spune povești așa cum o fac eu, i-ar plăcea istoria. Cu siguranță că dacă mi-aș propune să fac studiu acasă cu copilul meu, aș fi un profesor minunat. Aș putea să mă fac și ascultată și iubită și respectată. Dar nu vreau să fac asta. Eu vreau să mă ocup de lucrurile care mă fac pe mine fericită și studierea materiilor diverse ale copilului meu, sincer, nu e ceea ce mi-am dorit să fac la 40 de ani. Am prieteni care fac asta și o fac cu toată bucuria și asumarea din lume. Au ales să aloce timp și energie și să-și susțină copiii în studierea academică altfel decât o face marea masă. Nu sunt împotrivă. Cred că fiecare dintre noi trebuie să aibă dreptul să aleagă ce e cel mai bine pentru copilul lui sau pentru el ca părinte. Știu copii care au făcut 4 ani în cătunuri îndepărtate și făceau 5 copii din 4 clase cu un singur învățător. Știu copii care au studiat mai mult cu profesorii meditatori decât au făcut-o la școală. Și poate pentru ei ar fi fost un câștig important de timp să nu stea degeaba 5 ore la școală pentru ca mai apoi să studieze și acasă încă 3, 4 ore cu alți profesori plătiți să le predea. Românii fac homeschooling de când mă știu. Părinții stau acasă și fac lecții cu copiii lor. Se îngrozesc de materiile pe care le învață copiii, fac eforturi să înțeleagă ce studiază ei la școală, de fapt ce-ar trebui să studieze ca să-i poată ajuta în munca suplimentară. Eu sunt o mamă care a ales pentru copilul ei Școala Avenor, o școală în care profesorii să o iubească și să o trateze ca și cum aș face-o eu acasă. Mie mi-e mult mai bine să o trimit acolo, să facă asta organizat cu alți oameni și când vine acasă să ne uităm la filme, să ne plimbăm, să ascultăm muzică și să râdem împreună. Nu știu ce face la școală, nu verific programa, nu-i verific notele. Mi-e suficient ce îmi spune în fiecare zi și am încredere că învață ce și atât cât să o ajute să facă alegeri bune pentru viața ei. Susțin părinții să simtă ce le face viața frumoasă, lor și copiilor lor. Și asta să aleagă.