Grădinița o începe copilul tău, nu tu!

04 Septembrie 2017, 09:32    •   
comentarii

Cam asta se aude în multe case din România, în perioada asta: ”Gata, ne-am făcut mari, mergem la grădiniță. Acolo o să ne jucăm cu copiii, o să fie o doamnă care o sa ne pună să stăm cuminți pe scăunele și, dacă nu o ascultăm, o să ne pedepsească. O să ne pună la colț și o să ne dea buline negre. La prânz, o să mâncăm ce o să ne facă doamnele de acolo și apoi, o să ne culcăm. Va trebui să stăm cuminți, sub paturică, pentru că doamnele de acolo ne păzesc și o să ne verifice. Vom cunoaște mulți copii și va trebui să ne purtăm frumos cu ei. O să le dăm și lor jucariile și n-o să ne batem, orice ar fi. Nu o să facem pipi pe noi, o să mergem la băiță și o să ne ștergem la năsuc, dacă ne curg mucișorii. Mami o să vină după tine, când o să termine serviciul și o să te ia de la grădi, să te ducă în parc, să te joci, să te dai în leagăn și pe tobogan, o să-ți cumpere bomboane și, când o să ajungem acasă, o să facem un puzzle împreună”.

Aceeași abordare o avem și pentru cei care intră la școală. Ba, acolo, monstrul e și mai mare, pentru că ei se lovesc de toate clădirile acelea comunist-neprietenoase, cu aspect de închisori. Ferestrele, cu gratii la parter și bodyguarzii de la intrarea în curte accentuează neliniștea.
OK. Să le luăm pe rând.
În primul rând, NU "ne ducem noi la grădiniță". COPILUL MERGE LA GRĂDINIȚĂ.
Nu te poți mira că el plange când îl lași acolo, după ce câteva luni ai povestit tuturor cunoștințelor, de față cu el, cum ”o să mergeți voi la grădi"... Și acum, unde pleci? Cui îi lași? I-ai descris locul acela, ca pe unul în care o să stați împreună, o s-o ascultați pe doamna împreună, o să mâncați, o să dormiți, o să vă jucați și chiar o să faceți căcuță, împreună. Și acum, tu vii, îl dezbraci de haine, îi dai ceva comod, îi pui papucii în picioare... toate astea, pe un hol înghesuit, de față cu o gramadă de alte mame și alți copii, care fac același lucru... îl îmbrățișezi, îl pupi și pleci?!?!?!

COPIII VĂD CEEA CE AUD

Conştientizaţi cuvintele pe care le folosiţi! Faceţi descrierile, corect! Nu mai folosiţi pluralul, pentru că voi, sigur, sigur, nu mai mergeţi la grădiniţă! Sau, dacă aţi făcut asta deja, nu vă miraţi când ei încep să urle, în timp ce voi rupeţi clanţa şi fugiţi în stradă, îngroziţi de urletele lor.

În al doilea rând, părinţii insistă în descrierea grădiniţei pe tot ce înseamnă restricţii şi reguli. Din dorinţa de a avea copilul perfect, care să obţină imaginea perfectă, care să aducă, la rândul ei, lauda perfectă, copilului i se povesteşte mai mult despre ceea ce trebuie să respecte în grădiniţă, decât despre ceea ce l-ar putea face fericit, acolo.

Grădiniţa trebuie descrisă ca un palat plin de surprize! Copilul poate îmbrăca fiecare întâmplare de-acolo, într-o poveste fericită, nu într-o operaţiune de educare, prin metoda recunoscută drept „dresură”.

N-o să mă opresc, deloc, asupra a ceea ce se întamplă în grădiniţă. Aş vrea doar să le atrag atenţia părinților, asupra felului în care le prezintă copiilor, această nouă etapă din viaţa lor.

Nu ai cum să-i construieşti celui mic, dorinţa de a merge la şcoală sau la grădi, dacă tu le prezinţi ca pe locurile în care vor întâlni toate restricţiile pământului, dacă pe oamenii de acolo o să-i perceapă, graţie descrierilor tale, drept gardieni puşi să păzească disciplina. Vrei să creşti un copil fericit sau un copil corect, din punct de vedere regulamentar?

Conceptul de grădiniţă trebuie să fie, în ochii celui mic, fix castelul din poveste, în care abia aşteaptă să intre, o lume fascinantă care se va deschide în faţa lui şi pentru el, în care oamenii mari sunt acolo să se joace cu el şi să-l înveţe lucruri. Ideal, prin joc!

SPUNE-I COPILULUI TĂU, POVESTEA POTRIVITĂ SUFLETULUI LUI!

Agaţă-te de personajele pe care ştii că le iubeşte. Ai grijă să-i pregateşti ceva nou şi frumos, ceva ce-şi doreşte mult şi care să-l însoţească, în drumul la grădi. Inventaţi un personaj, luaţi o jucărie şi transformaţi-o în tovarăşa lui de grădi. Şi de şcoală. Au nevoie să se agaţe de ceva. Şi, dacă nu mai sunt mana mamei sau braţul lui tati, trebuie să ţină ceva în mână. Sau la piept. Sau în buzunar.

Inventaţi povestea care să aibă finalul fericit, la grădi. Şi spuneţi această poveste, în fiecare dimineaţă. Repetiţia asta o să le placă foarte mult. O să se trezească în fiecare dimineaţă, aşteptând povestea care îi duce spre grădiniţă sau spre şcoală.

Ştiu că o să vă fie greu. O să vă schimbaţi toate obiceiurile. TOATE! O să fiţi stresaţi şi presaţi de timp dimineaţa. Treziţi-vă cu 10 minute mai repede şi programați-vă să aveţi răbdare cu ei! Răbdare să se trezească, să se îmbrace, să se spele, să mănânce. Faceți-vă timp să aveți răbdare cu ei, dimineața și să le arătați iubire! Surprindeți-i! Reinventați-vă, în fiecare zi! Găsiți un motiv pentru care el trebuie să meargă la grădi și voi, la muncă. Și, după sfârșitul programului, o să vă revedeți ca să împărtășiți ce vi s-a întâmplat peste zi. O să vă întâlniți, ca să ajungeți într-un loc pe care el îl iubește. Oferiți-i o perspectivă! Arătați-i luminița de la capătul grădiniței sau al zilei de școală!

Începerea grădiniței, ca și începerea școlii, are efect de bau-bau, în primul rând, pentru părinți. O să vă schimbe viața și o să instaleze noi frici. O să apară probleme cu care nu v-ați mai întâlnit: începe perioada în care se îmbolnăvesc de toate răcelile pământului. E normal, e o schimbare profundă, pentru toată lumea. Așa că și voi trebuie să vă schimbați abordarea.

Veți avea o viață nouă, așa că trebuie să vă înnoiți și voi. Nu puteți integra noile obiceiuri, cu atitudinea de dinainte. Ridicați-vă pe treapta următoare! Acolo e mai mult aer. O să câștigați mai mult timp. Orele acelea, în care el o să fie la grădiniță sau la școală, o să fie ore în care să vă gândiți la ale voastre. Oricare ar fi ele, cele ”ale voastre”. Dar prețul pentru asta, se plătește în avans, în perioada de pregătire. Ajutați-l să primească ușor și bine povestea, ca să vă ajutați pe voi să o acceptați mai ușor.

OFERĂ-I UN ÎNLOCUITOR PENTRU MAMI ȘI PENTRU TATI

Fă-i cadou o jucărie, pe care să o ducă el la grădi. Schimbă rolurile! Lasă-l pe el să fie părintele jucariei lui și află de la el ce-ar vrea să audă. De exemplu, dacă îi faci cadou un ursuleț de pluș, roagă-l să-i povestească el însuși ursulețului, cum o să fie la grădi. Ascultă atent ce-i spune jucăriei, pentru că ceea ce va povesti este imaginea pe care o are, deja, în minte. Prefă-te că ești atentă la altceva, dar trage cu urechea. Așa vei afla dacă proiecția copilului tău asupra viitorului lui este una corectă, pozitivă, dacă știe deja povestea potrivită sau, dimpotrivă, trebuie să schimbi detalii esențiale.

Duceți ursulețul, împreună, la grădiniță. Cumpără și pentru ursuleț o poșetuță, un ghiozdănel, un penar, pune-i și lui o sticluță cu apă, inventează un kit de start (și) pentru jucăria care începe școala. Ursulețul poate, și el, să ducă o floare doamnei educatoare, merită și el momentele de recreere de după grădi sau școală.

Încearcă să vizualizezi tot ceea ce-i spui și nu pune accent pe regulile pe care trebuie să le respecte. Lasă-le această grijă, doamnelor care îl vor prelua.

FII SOARELE DIN SPATELE COPILULUI LUMINĂ!
Fii zâna copilului tău, lasă-i pe ei să fie educatorii! Tu spune-i povestea frumoasă! El, pe tine trebuie să te asocieze cu soarele care îl luminează. Soarele vine întotdeauna cu raze și, tot el, este cel care alungă norii. Nu fi nor! Fii povestea pe care așteaptă să o audă, în fiecare moment! Fii curajul de care se agață! Fii bucuria vieții lui! Destul o să-i fie alții, grijă.
Începerea grădiniței, ca și începerea școlii, poate fi asociată cu ceva foarte frumos! Și important! Și special, deopotrivă! Îl lași într-un loc străin, cu niște străini, sa facă lucruri noi. Dacă, până îl lași acolo, îi spui poveștile potrivite, fără să inventezi neadevăruri!, dar ajutându-l să-și construiască o lume a lui, cu elementele pe care tu i le oferi, îl ajuți să se adapteze. Tu alegi cum privește copilul tău grădinița sau școala. Tu, în funcție de felul în care îi prezinți lucrurile, îl pregătești pentru ceva frumos sau pentru ceva greu. Ai două săptămâni la dispoziție, să inventezi cele mai frumoase povești despre cum o să fie viața voastră, odată cu începerea noii etape. Știu că nu e ușor să-ți bați capul cu povești, în fiecare zi. Dar satisfacția va fi imensă, când vei descoperi toate poveștile astea, în mintea și în inima copilului tău. Pentru că, din păcate, doar cu astea îl lași într-un loc străin, cu niște străini, să facă lucruri complet noi pentru el. Așază-i în minte și în suflet ceea ce vrei să-l ajute, atunci când tu nu ești lângă el.
 
Mirela Retegan pe

YouTube

Arhivă

Gandurile Mirelei

Când toate se schimbă în jurul nostru, noi nu putem să rămânem neschimbați.

Ne miră schimbarea oamenilor din viața noastră. Asta, deși privim în oglindă și vedem schimbările de pe chipul nostru. Ne surprind schimbările de situație, deși simțim schimbările corpului nostru în fiecare pas. N-ai nicio...

citeste mai mult  

Ce alegeri ai face dacă n-ar trebui să ții cont de părerea părinților tăi?

– Ai trăi diferit dacă eu aș fi moartă? Ai face alte alegeri dacă nu ai ține cont și de ce crezi tu că eu cred?   E întrebarea cu care am ieșit de la vizionarea filmului Elvis. M-a zdruncinat povestea acestei...

citeste mai mult  

Cereți Fecioarei Maria în rugăciuni, tot ce i-ați cere mamei voastre și chiar mai mult de atât!

Astăzi,  începe postul Sfintei Mării. Cereți Măicuței Sfinte tot ce i-ați cere mamei voastre. O mamă va face tot ce poate ca să-și ajute copilul. Inclusiv va vorbi cu Dumnezeu pentru el. Iar noi toți suntem copiii acestei Mame!...

citeste mai mult  

Pentru tine ce înseamnă MOȘTENIREA?

Am fost invitată la conferința The Woman să vorbesc despre moștenire. Mi-am învârtit discursul de câteva ori, am vorbit printre ultimii speakeri, așa că toți cei de dinaintea mea apucaseră să spună cam tot ce se putea spune...

citeste mai mult