Cel mai greu e să ne gândim concret, punctual pentru astăzi.

Mai bine ne ascundem în spatele unor aşa zise planuri de viitor. De ce ne-am gândi cum să îi alocăm astăzi copilului o oră în care să ne jucăm cu el când am putea să ne scuzăm absenţa de la joacă pentru că ne gândim la lucruri mult mai importante: unde o să meargă la facultate, din ce o să-şi plătească el căminul, cu cine o să se căsătorească şi dacă va avea grijă de noi sau nu.

Şi dacă murim până atunci? Să luăm cel mai puternic motiv de a nu planifica vieţile copiilor noştri. Dacă eu mâine închid ochii nu o să pot să decid nici măcar să influenţez ce şcoală să aleagă şi în ce anturaj să-şi petreacă viaţa.

Dar, astăzi sunt vie. Cu toate plusurile şi minusurile. Eu sunt vie. Şi sunt lângă ea. Şi pot astăzi să fac ceva frumos pentru ea. O oră din cele 24 i-o dau ei. Atât.

- Ce vrei mami să facem în ora asta?

Ne temem de întrebare deşi e una dintre cele mai uşoare din lume.

Dă-i o oră copilului tău. Atât. Îţi rămân 23 să le împarţi între tine şi restul lumii.