Am fost cu Maya la premiera filmului LUMEA E A MEA. Am văzut filmul ținându-ne de mână. Este povestea dramatică a unei fete care nu are pe cine să se bazeze. Nu are nicio șansă. Merge din greșeală în greșeală până la eşecul final. Ar fi putut fi oprită de nenumărate ori. În visele ei, vedea o mână care o prinde, o ridică, apoi iar o scapă, apoi iar o ridică.

Am avut dinții încleștaţi tot filmul. Nu e simplu să te uiți la un ecran pe care e proiectat scena unui viol. Mai ales când fata ta adolescentă e lângă tine.

-Care crezi că e problema fetei? Am întrebat-o pe Maya în drum spre casă. -Tatăl ei. Și faptul că nu se putea baza pe nimeni.

Apoi, a urmat o lungă discuție în care i-am spus că, din punctul meu de vedere, problema e mama. Mult prea slabă să o apere. De bărbatul din casă despre care eu nu cred că era tată. Cred că Mircea Rusu joacă rolul unui bărbat din viața femeii, maximum concubin, pentru că nu cred că un tată poate să se poarte aşa cu fata lui. Mama e prea slabă să o apere de o școală care îi favorizează pe cei influenți, de mediu, de lipsa de perspectivă. Eu cred că sunt din start avantajați copiii cu mame deștepte și puternice gata să mute munții pentru copiii lor. Dacă mai au și tați cu mintea și inima deschise, copiii ăia chiar au startul în viață asigurat.

Mă bucur că am văzut filmul împreună cu Maya. Am râs și am plâns. I-am povestit cum l-am "plimbat" eu câteva zile pe primul bărbat din viața mea, pentru că mi-era foarte frică de durere. Am plâns, gândindu-ne la toți copiii care nu au căldură și iubire. Până să ajungem acasă, Maya a identificat 5 oameni care ar intra și în foc pentru ea și care nu ar lăsa-o să se piardă, oricât de rău ar fi greșit. Iar în fruntea listei eram eu. Vizionarea acestui film a fost una dintre cele mai bune alegeri. Am investit 2 ore într-o experiență memorabilă.

Recomand tuturor părinților de copii adolescenți să meargă să vadă LUMEA E A MEA.