Este expresia pe care mi-o spune Fifi, prietena mea, de fiecare dată când îi spun că o iubesc.
Astăzi i-am spus-o și eu Mayei și a sunat într-un fel în care n-am mai auzit-o niciodată.
Dar așa e… Eu am iubit-o prima. Eu am iubit-o încă înainte de a o vedea, înainte de-a știi cum o să mă privească. Eu am iubit-o înainte de-a știi dacă o să mă iubească și ea sau nu.

Ce formă înalta de iubire poate să fie iubirea unui părinte…

Ce sublim poate să simtă cineva care dă viață . Sunt fascinată de magia prin care un om trăiește sentimente de o intensitate fantastică, față de ființe care de multe ori nici măcar nu observă câtă dragoste vine spre ei.

Aș vrea să nu uit niciodată că eu am iubit-o prima. Și că iubirea pe care am simțit-o atunci, la început, era un bulgăraş de lumină care, încet încet s-a trasformat într-un bulgăre…cu fiecare an bulgărele meu de iubire e și mai mare…cu fiecare zi strălucește și mai frumos.
Bulgărele a crescut în fiecare zi şi acum e ditamai soarele, pe care ştiu că o să i-l las în locul meu atunci când eu o să plec.

În asta se adună iubirea unui părinte. Îngerii păzitori care rămân lângă copiii rămași singuri, sunt de fapt oameni soare pe care părinții i-au făcut din bulgării de iubire crescuţi cu fiecare atingere, cu fiecare zâmbet, cu fiecare grijă.

Eu te-am iubit prima. Și eu o să te iubesc ultima. Și când crezi că nu te mai iubesc eu tot te iubesc, şi când crezi că nu mai sunt, eu tot te iubesc, şi când crezi că iubesc pe altcineva, eu tot pe tine te-am iubit prima. Prima din viața ta și prima dintre toate iubirile vieții mele.
Cu mine a început iubirea pentru tine și cu mine, n-o să moară niciodată.

Eu sunt torța olimpică din cursa vieții tale. Ridică privirea și o să o vezi soarele meu făcut din iubire. Sau apleacă-te și o să simţi bulgărele de iubire.

Așa e iubirea de mama. Un paradox…Bulgărele de iubire e singurul care nu se topește atunci când lângă el arde torța. Ba dimpotrivă, îl face să strălucească și mai tare.

Eu te-am iubit prima și o să te iubesc cât pentru toată lumea.