M-am trezit la 4. M-am dus în camera Mayei, să verific dacă e acolo. Am învelit-o și am mângâiat-o pe cap. Și am mulțumit Cerului, că e la o ușă distanță de mine.

Cred că zilele astea, toți părinții își țin copiii în brațe, mai strâns. Este ireal și nu-mi revin din șoc. Cum e posibil așa ceva? Cum e posibil?!? Îmi doresc să-i văd pedepsiți pe toți vinovații care au lăsat lucrurile să ajungă în acest punct. Pe toți corupții și pe toți nenorociții care, pentru un leu în plus în contul lor, au făcut țara asta de râsul lumii.

Pentru prima oară după Colectiv vreau să-i văd, să mă uit în ochii lor și să știu că o să dispară. Definitiv! Din orice post pentru care eu plătesc o grămadă de impozite, de pe orice listă cu care pot fi prostiți oamenii simpli și ușor de cumpărat.

Câți copii mai trebuie să moară în țara asta, ca să ne facem bine?!

O mână de oameni se chinuie, în fiecare zi, să facă România bine și o cloacă de analfabeți, parveniți și inculți, o grămadă de proști oportuniști și cocalari mai dau câte o lovitură. Letală! Oamenii ăștia, procurori, polițiști, miniștri, au acasă copii? Se pot uita în ochii lor?

Nenorociții ăștia care își bat joc de țară reușesc să scoată din noi tot ce poate fi mai urât! Până când?! Până când???