“Pleacă mamă, vreau să pleci…”

Ati auzit asta de la copilul vostru? Ati spus-o vreodată? Cam de câte ori i-ați spus asta partenerului sau partenerei, celui mai iubit dintre toți pământenii? Mai țineți minte cum v-ați simțit în momentul în care a ieșit pe ușă? Cum ați fi urlat: "Întoarce-te", dacă orgoliul nu v-ar fi lăsat să faceți asta? "Pleacă", spus de un copil, nu înseamnă altceva decât: "Arătă-mi că mă iubești, spune-mi că sunt important pentru tine, dovedește-mi că nu mă vei părăsi oricâte prostii aș face.

Când un copil îți spune pleacă, cel mai bun lucru pe care îl poți face e să rămâi. Să stai și să-i spui că dacă ai fi singur pe lume ai pleca. Dar de când există el în viața ta nu mai poți pleca brambura. Când fetița mea mi-a spus pleacă, m-am oprit o secundă și m-am gândit că este o mică teroristă alintată și că o să-i arăt eu cum o las singură. Apoi am tras aer în piept și mi-am dat seama că aș intra într-un conflict pe care nu mi-l doresc. Că aș adânci o criză mai mult decât e cazul.

Și m-am întors din drum, m-am așezat lângă ea și i-am povestit: "Până să vii tu în viața mea plecam unde voiam și când voiam. Și stăteam cât aveam chef. Acum nu-mi mai vine să fac asta. Plec doar atunci când e nevoie și cât e nevoie. Și abia aștept să mă întorc în locul în care ești tu pentru că aici mă simt cea mai fericită. Chiar dacă uneori nu ești cea mai simpatică persoană din lume și uneori aș prefera să nu văd boticul și privirea asta, tot cu tine e cel mai frumos. Eu nu te voi părăsi niciodată. Orice-ai face. Între noi e o legătură invizibilă, ca un elastic. Și se întinde oricât de mult e nevoie, iar când trebuie să mă întorc mă trage pur și simplu spre casă. Pentru mine, cel mai frumos loc de pe planetă e acolo unde ești tu. Tu poți spune pleacă dar trebuie să știi că eu nu pot să plec."