Știu despre Balena Albastră de la Maya. Mi-a povestit într-o seară despre acest joc și mi-a citit regulile nebune.

Balena Albastră nu e un joc. Balena Abastră e un monstru care înghite copii care cresc singuri. Pentru că părinții lor sunt prea ocupați cu treburile oamenilor mari. Pentru că părinții lor muncesc ca să le asigure cele necesare traiului zilnic, mai puțin atenția de care au nevoie.

Copiii cresc singuri pentru că profesorii lor nu observă ce e dincolo de temele și lecțiile de la clasă. Balena Albastră este un monstru care se hrănește cu frica unor copii de judecata oamenilor mari.

Balena Albastră există. Este în fiecare debara. Doar că în unele debarale este doar un colac dezumflat de curajul părintelui de a avea o relație deschisă și sinceră cu copilul lui. În alte debarale, balena albastră se umflă zi de zi, cu fiecare minciună care își face loc în relația dintre mamă și fiica ei, dintre tată și copiii din casă.

"Copiii nu au curaj sa le vorbească parinților despre lucrurile de care se tem. Nu au curaj să-și recunoască greșelile, pentru că părinții îi ceartă, îi bat, îi pedepsesc și îi consideră pe ei singurii vinovați de tot ceea ce li se întâmplă. Mamă, cum să-i spui mamei tale că ai intrat într-un joc în care ești amenințat cu moartea în fiecare zi, când nu ai curajul să-i spui că ai băut o bere sau că ai fumat? Cum să vadă mama ta că ești tăiat pe mâini, dacă ea nu te-a mai văzut dezbrăcat de câțiva ani și crede că stai cu mânecile lungi până peste degete pentru că ești rebel? Părinții nu sunt atenți la problemele copiilor lor pentru că nu le consideră probleme."

Asta mi-a zis fetița mea de 16 ani când încercam să aflu de la ea cum reușesc să aibă succes în rândul unor tineri genul ăsta de acțiuni.

Am fost sa vedem împreună “Frumoasa și Bestia”. E filmul copilăriei ei. S-a visat Bell, și-a imaginat mereu că ar putea chiar ea să îmbrace rochia galbenă și să transforme monstrul într-un prinț, doar prin iubire. Încă mai crede în iubire. Dar, până să intrăm la film, mi-a povestit cu lux de amănunte ultimul serial la care s-a uitat.

Era despre o fată care s-a sinucis lăsând în urmă 12 casete. Câte una pentru fiecare om din cauza căruia a ajuns în acel punct în care a ales să-și ia viața. Apoi la Cărturești a vrut să-și cumpere o carte. Despre o fată adolescentă care se sinucide din cauza faptului că…

Maya, nu găsim și noi ceva despre o adolescentă care dezvoltă o mare pasiune și devine celebră sau măcar fericită, făcând ceea ce îi place și fiind susținută de toți cei care o iubesc?

Știți ce m-a întrebat?

Și unde-i drama?

Da. Dupa vârsta de 10 ani încep să caute drama. Vor senzaționalul. Vor să fie unici, altfel decât toți ceilalți. Vor să le fie recunoscută identitatea. Sunt greu de gestionat. Sunt greu de dibuit și de înțeles. Tu, ca adult, ai nevoie de foarte, foarte multă răbdare. Răbdare cu tine, ca să îl înțelegi și să îl accepți.

Eu am fost acolo. Am trecut prin criza părintelui care nu crede că merită să i se ascundă lucruri, să fie tratat cu sarcasm, să i se răspundă superior, să i se trântească ușa în nas și să nu primească nicio reacție atunci când o cere.

Și cu cât ego-ul meu creștea mai mare, cu atât probabil că balena din debaraua noastră se umfla. Dar n-am așteptat să spargă ușa și să intre în sufragerie. M-am oprit din tot ce făceam și m-am uitat puțin la mine. La cine eram și la cine aș fi vrut să fiu. Și mi-am privit copilul care avea nevoie de toată atenția, răbdarea, iubirea și înțelegerea din lume. Și deși nu-mi plăceau foarte multe lucruri, încercam să-mi amintesc în fiecare minut că ea e tot ce iubesc eu mai mult pe lumea asta. Și că nimeni și nimic nu merită mai multă atenție și răbdare din partea mea.

Eu am învins balena albastră. Acum e o rățușcă mică și galbenă care se plimbă din când în când prin apa ei din cadă.

Părinții pot să-și salveze copiii. Și profesorii pot să le dea o mână de ajutor. Deschideți-vă bine ochii și uitați-vă la sufletele de pe lângă voi. Destupați-vă urechile și ascultați-le strigătul disperat. Vor ATENȚIE ! Vor să fie crezuți. Vor să fie iubiți și acceptați.

Dacă o să reușiți să-i strângeți la piept atunci când ei greșesc, în loc să-i pedepsiți, nicio balenă albastră, verde, roșie sau neagră nu o să-i mai înghită vreodată. Am zis.