Discut mult cu copilul meu şi cu alţi adolescenţi despre alegerea facultăţilor. Încă sunt mulţi copii care se gândesc la studiile universitare, împinşi de la spate de părinții lor. Adulţi care, în cele mai multe situaţii, au locuri de muncă fără nicio legătură cu şcoala pe care au terminat-o.

Cred că dacă vrei să te faci medic, trebuie să faci medicina.

Dacă vrei să fii avocat, studiază dreptul.

Dacă vrei să ajungi profesor de matematică, n-ar fi rău să faci o şcoală în care să te specializezi.

Văd actori foarte buni care au terminat Politehnica, PR-iste care au absolvit geografia, oameni de vânzări, marketing, comunicare, planificare, implementare, project manageri, producători, reporteri, cântăreţi care nu au studii de specialitate. Mulţi oameni din generaţia mea au început să lucreze în comunicare pe vremea când ea nici nu exista în nomenclatorul de funcţii. Eu am practicat vreo 10 ani meseria de animator pentru copii, o meserie pentru care nicio facultate nu te pregătește.

Îmi sfătuiesc copilul şi pe copiii pe care îi întâlnesc să-şi aleagă şcolile după suflet. După pasiune. Care e şcoala la care ai vrea să mergi, zi de zi, cu bucurie? Ce materii ai vrea să studiezi, ce cursuri ai vrea să aprofundezi ca şi când ai lectura toată seria Harry Potter? Care sunt seminariile de la care nu ai vrea să lipsești pentru nimic în lume? Fă o şcoală de dragul de a învăţa. O să te ajute în orice vei alege apoi să faci. Meseriile se învață, şcolile se frecventează. Din păcate, mulţi oameni nu înțeleg că absolvirea unei şcoli nu te creditează ca un bun profesionist şi că un bun profesionist poate să înveţe şi singur. Școala îl va ajuta, dar nu va înlocui efortul pe care el singur trebuie să-l facă.

Există o meserie din ce îţi place cel mai mult să faci? Atunci, agaţă-te de ea! Du-te pe drumul tău.

Încă nu s-a inventat facultatea de bucătari, dar ţie îţi place cel mai mult să găteşti? Atunci fă o şcoală în care să-ţi placă să mergi că oricum o să te faci bucătar. Măcar să fii un bucătar citit sau antrenat sau simpatic. Singurul criteriu pe care eu îl sugerez copiilor: alege o şcoală care să te facă fericit.

Dragi părinţi, fiţi curajoşi! Asumaţi-vă acest risc. Daţi-le voie copiilor voştri să petreacă în şcolile lor, ani în care să crească fericiţi, nu stresaţi şi presaţi de rezultate. Oricum, ce-i al lor e pus deoparte. Asiguraţi-vă că trăiesc viețile lor şi nu vieţile netrăite de voi.

Fiţi fericiţi pentru victoriile lor, nu pentru notele pe care voi le visaţi. Dacă vor avea susţinerea voastă, vor putea face cele mai bune alegeri în viaţă. Ei sunt cei care într-o zi vor alege pentru noi. Să-i antrenăm să aleagă cu inima.