“Atunci când eu eram mică, părinții mei s-au despărțit. Tata a plecat și mie mi-e dor de el în fiecare zi. Dar de fiecare dată când cânt un cântec cu versuri scrise de mama și muzica e compusă de tată, simt că suntem din nou împreună”.

Când am auzit-o pe Maya spunând asta, într-un spectacol, am simțit că mi se rupe sufletul. Și din păcate nu am fost singură. Mai bine de jumătate dintre cei prezenți au simțit ca și mine.

Chiar dacă un copil înțelege despărțirea părinților lui, o să spere toată viața să-i mai vadă în aceeași încăpere, pentru el- mamă și tată, de câte ori se poate.

Maya îl cântă cu gândul la tatăl ei.
Eu l-am scris cu gândul la tatăl meu.

Pierderea unui părinte e tot pierdere, indiferent ce vârstă avem. Iar durerea e tot durere și dorul e la fel de dor.
Chiar dacă putem să înțelegem moartea, amintirile ne vor trage de mânecă și ne vor face nostalgici în preajma sărbătorilor, mai mult ca oricând.

Las aici versurile.

Aș vrea să-l văd pe tata-n poartă
Să dea zăpada la lopată
Pe mama, s-o știu în bucătărie
Și-n casa noastră, cald să fie.

Dă-mi casa noastră înapoi,
Dă-mi timpul petrecut de noi,
Dă-mi ani de care n-am știut
Sărbători pe care le-am pierdut.

Spune, Moș Crăciun!
Moșule bun
Spune-mi că nu-i prea târziu
Înc-o zi, copil să fiu!

Nu vreau daruri, nici pachete,
Nici dulciuri ascunse-n ghete
Pe-ai mei îi vreau, încă o seară
Așa cum eram... odinioară.

Doar o seară de Crăciun
Haide, Moșule, fii bun
Haide, fă tu o magie
Acasă să vie.

Aș vrea să ne-ntâlnim acasă,
As vrea să stăm cu toți la masă,
Aș vrea de la fiecare,
Sub brad cate o îmbrățișare.
Fă tu Moșule o magie
Fă-i acasă de Crăciun să vie.

https://youtu.be/DS0vQPNFugk?feature=shared

Spune, Moș Crăciun
Moșule bun
Spune-mi că nu-i prea târziu
Înc-o zi, copil să fiu.