Dacă eu am putut, poți și tu!

Este sloganul meu de anul acesta. Îl tot spun, îl tot scriu și iată că ecoul lui a ajuns la Vâlcea.

Dacă eu am putut, a putut și Alina. I-a făcut prietenei ei o bucurie imensă.

Dacă o vezi pe Ionela pe stradă, spui că nu are nicio grijă. Pentru că Ionela se străduiește să trăiască fix așa: ca și cum n-ar avea nicio grijă! Asta deși băiatul ei de 12 ani îi urmărește toate analizele medicale, îi administrează morfină și o susține în tot ceea ce face. Desigur, este “doar” un detaliu faptul că soțul ei a părăsit-o când a aflat diagnosticul.

Ionela e o luptătoare cum rar întâlnești. După estimările medicilor, ea ar fi trebuit să-și încheie demult socotelile.

Dar Ionela mai are treabă. Are doi băieți care respiră împreună cu ea, are părinți pentru care este lumina ochilor și are o prietenă minunată, care i-a împlinit un vis.

Ionela scrie poezii și visa să le vadă pe toate, adunate, gata să iasă în lume, să știe că rămân acolo pentru toți cei pe care i-ar putea inspira. Pe toate le avea înregistrate pe reportofon.

Alina, prietena ei, mi-a scris mie și m-a rugat să o ajut.

Am luat înregistrările, i le-am dat colegului meu, Marius Aștilean, care le-a aranjat și apoi au ajuns la Gusti Roman, care i-a făcut Ionelei canal de YouTube. Cu Alina m-am întâlnit la Sibiu, a venit la spectacol. Așa că i-am trimis Ionelei un cadou cu câteva dintre lucrurile care bucură orice femeie și, odată cu ele, i-am dat Alinei și link-ul canalului făcut special pentru prietena ei.

Am primit mesajul Ionelei, care a fost copleșită de emoție.

Dacă eu am putut, a putut și Alina să ducă la capăt un gând de bucurie pentru prietena ei!

Alina a “adoptat-o” pe Ionela. Și, prin ea, am fost și noi parte dintr-o poveste cu mame frumoase și puternice!