Spectacolul de dans balinez a trezit în mine tot felul de întrebări. Eram surprinsă cum dansatorii se folosesc doar de mișcarea degetelor și a ochilor punctând momentele cheie. În rest atitudine rigidă, concentrată spre crispată. Nu exista atingere în timpul dansurilor lor și chiar mă întrebam dacă astea sunt dansurile în care se încing nuntașii invitați la o nuntă tradițională. Oricum ochii pot spune atât de multe despre intențiile dansatorilor. Fiecare dans nou era diferit doar prin costume si numarul celor de pe scenă. Uneori mai aveau si recuzită (minora): evantaie, umbreluțe, pumnale.

Ritmurile lor mie mi-au provocat somnul, recunosc cu mâna pe inimă că au reușit să-mi capteze atenția 10 minute după care a fost un mare efort să-mi țin ochii deschiși. N-am reușit să deslușesc povestea. Nu am recunoscut-o pe ea care il iubește pe el, dar părinții nu sunt de acord și de aici toata drama și conflictul spectacolului. Poate nici nu exista. Sunt doar înșiruiri de ansambluri care evoluează în fata publicului fiecare costum reprezentând o zona tradiționala :))))). Glumesc. Nu stiu ce vrut sa spună poetul, dar poate v-am făcut pe voi curioși sa căutați pe net si sa aflați mai multe detalii. Un bilet a costat 80.000 de Rupia adică vreo 6 dolari. Spectacolele au loc in fiecare seara de la ora 19.30 in curtea Palatului Regal. Palatul se afla la capătul celei mai populare străzi din Ubud. Se numește Monkey Forest Road si e strada care pleacă fix din pădurea cu maimuțe. Noi am mers cu vreo 40 de min mai repede. Ne-a prins bine un scaun la umbra după ce am stat pe străzi o jumătate de zi. Nu puteam sa plec cu aceasta impresie asa ca am recidivat. A doua zi. Dimineata. Odihnită și cu micul dejun luat. De data asta, am ales un spectacol cu personaje clare. La intrare am primit și o foaie pe care era scrisă povestea. Era despre lupta dintre bine si rău. De data asta, ritmurile s-au schimbat mult mai des, au mai ridicat și tonul din când in când, s-au mai transformat în câte o vrăjitoare ... Cert e că nu am adormit...:)