Sunt atât de multe de spus despre acest loc, încât nici nu știu de unde să încep... Încă sunt mirată și nu mă opresc din a mă minuna... Oare cum au reușit oamenii ăia să populeze un loc cu o reputație extrem de proastă și cum l-au transformat, în ultimii ani, într-una dintre atracțiile lumii?!

Cu câteva idei excelente, așezate pe un fond extrem de bun și cu o poziționare aparte, argentinienii au făcut dintr-un teritoriu locuit doar de deținuții uneia dintre cele mai grele închisori din lume, un loc care atrage, ca un magnet, calători din toate colțurile lumii.

Suntem tot în universul numit Patagonia! În această parte de vest, sunt mlaștini bogate în turbă.

Speciile de copaci de aici se mai găsesc doar în Australia, în Noua Zeelandă și în Noua Guinee. Singurele animale sunt guanaco și vulpile. Au populat și cu castori, însă nu doar că nu au ajutat zona, ci au devenit o reală problemă, din cauza înmulțirii exponențiale.

Oraşul Ushuaia, locul devenit celebru și recunoscut astăzi ca fiind Capătul Lumii, a fost, inițial, o închisoare. Toți pușcăriașii erau foarte periculoși și, din cauza asta, erau duși la capătul lumii. 90% erau deținuți argentinieni, criminali și agresori sângeroși, iar 10% erau străini cu idei percepute drept foarte rele, oameni închiși pentru viziunile și credințele lor politice.

Deținuții au inceput să construiască primele clădiri. Trenul, astăzi este chiar un depou plin de mocănițe (am participat la întâlnirea a trei trenuri, într-un nod de cale ferată), e foarte important pentru istoria locului. Cu el erau transportați pușcăriașii din oraș în pădure, unde tăiau copacii care erau folosiți în construcții. Pentru deținuți, trenul însemna libertate. Sunt foarte multe povești, legende, despre deținuți și tentativele lor de evadare. Sunt râuri și locuri ce poartă numele unora mai curajoși sau mai disperați, pentru că se presupune că, de fapt, de aici n-ar fi scăpat nimeni viu.

Închisoarea nu mai există din 1947. Atunci a fost închisă, acum este muzeu.

După acest moment, Guvernul a început să populeze regiunea. La început, nimeni nu dorea să vină, din cauza "faimei" pe care o avea locul... În consecință, Guvernul a anunțat măsuri speciale: a oferit condiții mai bune, precum scutirea de taxe, pentru cei care se stabileau în zonă. Fabricile de electronice au văzut în asta o oportunitate și au deschis diverse afaceri. Un om (de regulă, specialiști foarte buni) era plătit în Ushuaia de 5 ori mai mult decât în Buenos Aires.

Când a fost desființată închisoarea, erau 3000 de locuitori. Acum sunt peste 50.000.

Cu trenulețul care seamană cu Mocănița noastră, am intrat în Parcul Național "Tierra del Fuego".

Parcul a fost înființat în 1960. Sunt multe teorii despre denumirea lui. Una dintre ele, cea mai importantă, spune că Magellan, în drumul lui pe aici, a vazut de pe mare focurile facute de populatia Ona - Amerindienii Selk’nam.

Numele Patagonia vine tot de la Magellan, e denumirea dată după mărimea tălpilor băștinașilor. Magellan a văzut urmele lor și și-a imaginat că toți amerindienii au laba piciorului foarte mare. Se pare că era doar învelită în blană și, din cauza asta, urma avea dimensiuni considerabil mai mari. Regiunii, portughezii i-au spus Patagau, spaniolii i-au zis Patagon, iar de aici a derivat în Patagonia - "ținutul picioarelor mari".

Băștinașii erau împărțiți în 4 triburi diferite, fiecare trib cu specificul său. Pe unii îi caracterizau blănurile cu care se îmbrăcau, alții, dimpotrivă, umblau goi... Unul dintre triburi folosea canoe și un altul avea un ritual special dedicat copiilor.

Amerindienii erau organizați într-o societate patriarhală. Când copilul - băiat avea 12 - 13 ani, bărbatul casei îl supunea unor teste de supraviețuire: era lăsat singur în pădure, luni întregi. Copiii erau pictați cu modele despre care se credea că îi protejează. Dacă supraviețuiau, intrau în rândul bărbaților.

În tribul care folosea canoe, femeile erau cele care vâsleau. Din cauza asta, aveau mâinile mult mai lungi decât bărbații. Cei care umblau goi, indiferent de vreme, se presupune că aveau 5 cm de grăsime față de 2 cm, cât e în mod normal... deci și temperatura corpului era mult mai ridicată, așadar, nu simțeau frigul.

Primii descoperitori, pe la 1800, au luat 4 copii din trib și i-au dus în Anglia, drept mărturie a descoperirii Pământului și a tribului. În 1832 a venit Darwin (călătoria pe nava Beagle), care a studiat mult acești nativi. Timp de doi ani, tânărul botanist Darwin a colectat multe frunze, a dat denumiri copacilor din zonă și a făcut o serii de observații, care aveau să ducă la concluzia că Pământul e în continuă schimbare. Întreaga sa experiență (expediția s-a întins pe durata a aproape 5 ani) a stat la baza formulării teoriei evoluționiste.

Ushuaia este, astăzi, un port important. Are aeroport, sunt curse directe din anumite puncte din lume, oamenii au o viață prosperă și statul are grijă de cei mai puțin norocoși. O casă, în zonele bune, ajunge și la 350 de dolari/metru pătrat.

Locul e mic, dar împrejurimile sunt absolut senzaționale. E o experiență unică... și încă nu am văzut decât două fețe ale Patagoniei. Aventura continuă!