În fiecare ţară exotică în care ajung încerc sa întâlnesc copii. L-am surprins pe ghid când i-am spus ca aş vrea să vizitez o şcoală. A spus că în 20 de ani nu i-a mai cerut nimeni asta. Aşa că ne-am oprit în faţa unei scoli din Ubud şi a cerut permisiunea să intrăm. Profesorii erau plăcut surprinși de curiozitatea noastră. Copiii sunt ca peste tot. Curajoși daca sunt in gașcă, timizi daca sunt pe cont propriu. I-am prins într-o pauză chiar înainte de a se suna clopoţelul. Câțiva îşi cumpărau gustarea care mi s-a părut extrem de interesantă. Tradiționala supă la pungă si frigărui cu fructe de mare şi carne. Cumpărate de la tonete postate în faţa școlii, un fel de chioșcuri altfel. Elevii erau impecabili: spălați, călcați, pieptănaţi, îmbrăcați în uniforme cu matricolele pe mână şi cu părul prins regulamentar în codiţe. Au râs zgomotos, au comentat cu siguranță pe seama celor doua fete cu care eram, au strigat după ele I Love You si au fost bucuroși să facă poze cu noi. După ce treci poarta școlii primul lucru care te întâmpină e un templu. Apoi o grădina cu multe flori de care au grijă copiii şi in mijlocul Curții tronează chiar Zeița Cunoașterii. De la ghid am aflat că scoala e obligatorie şi gratuită până la 15 ani. Gimnaziul durează 6 ani si apoi copiii intra în junior high apoi încă 3 ani de colegiu plătit. Fac cursuri 4 ore pe zi, inclusiv sâmbăta. De la 9 ani învață engleza. Studiază limba indoneziană, matematica, fizica, biologia, chimia, geografia şi istoria. Specializările se fac în liceu, combină studiul științelor cu învățarea unor meserii. 30 de dolari pe lună costă să înveţe la liceul de stat, iar la cele private ajunge la 100. Copiilor le place la şcoala şi sunt încurajaţi să invete.