Eram sigură că mă duc la Bruges să lenevesc. Să stau pe câte o terasă şi să las timpul să îi consume pe ceilalţi în timp ce eu o să-l consum pe el în câte o ceaşcă de cafea sau un pahar de aperol.

Ştiam despre Bruges că e cel mai frumos oraş din Belgia (aşa am citit) şi că e minunat (aşa mi-a zis Fifi ). Am vrut să descopăr oraşul prin ochii personajelor lui Erick –Emanuel Schmitt din "Femeia în faţă oglinzii", dar ce am descoperit prin ochii mei, mi-a dat peste cap toate planurile.

Am ajuns la Bruges într-o marţi dimineaţă. M-am dus direct la hotel. Hotelul Duke’s palace e foarte bun, elegant, deloc ieftin (eu l-am rezervat cu o jumătate de an înainte la o promoție de 70% reducere). Îl recomand pentru tot: camere frumoase, saltele bune, lobby primitor, mic dejun perfect şi este fix în buricul târgului.

Mi-am lăsat bagajul la hotel şi m-am dus să adulmec prada. Şi din vânător am devenit vânat. Pentru că, în loc să fiu eu stăpâna vacanţei mele, am devenit supusă acestui vrăjitor care se numeşte Bruges. Am mers în primele 2 zile câte 8, 10 ore cu pauze foarte mici la orele fixe în care mă așezam să mănânc ceva.

Deşi orașul e foarte mic, îl poţi parcurge într-o oră dintr-un capăt în altul, fiecare colţ îţi dezvăluie o altă minune arhitecturală în faţă căreia te opreşti să te minunezi.

Nu am intrat în muzee pentru că nu mă mai săturăm de spectacolul străzii.

Oamenii spun că poţi să vizitezi oraşul Bruges într-o singură zi. Da, poţi. Dar eu am stat vreo patru şi aş mai fi avut ce face dacă mai stăteam două zile.

Nu e un oraş ieftin, dar poate oricine să se bucure de el. Nici măcar nu trebuie să plăteşti 50 de euro pentru o plimbare cu trăsura sau 20 de euro pentru un tur cu microbuzul sau cu barca pe canal. Fix te învârte în acelaşi loc în care ai mai fost de câteva ori şi pe jos fără să plăteşti nimic.

Eu am mers cu maşinuţa într-o seară în care simţeam că picioarele mele vor o pauză după 10 ore de colindat, dar ochii strigau: Mai vrem să vedem, încă nu a apus soarele!!! Iar soarele apune acolo după 10 seara într-o zi de vară. Aşa că le-am făcut pe plac ochilor şi am profitat de fiecare rază de lumina.

Nu m-am grăbit pre nimic, nu am alergat după nimeni. M-am dus după suflet şi când simţeam că obosesc, aveam grijă să fie în preajma orei de masă, mă aşezam la câte o terasă drăguţă să mănânc scoici şi să beau o bere. Eu număr pe degete berile pe care le-am băut toată viaţa. Şi cred că 50% le-am băut în Bruges.

Mie mi s-a potrivit acest oraş. M-a inspirat şi m-a bucurat. A fost cea mai productivă dintre toate vacanţele mele. Am scris cântece, am gândit emisiunea tv, am lăsat inspiraţia să-şi facă loc într-o minte odihnită şi relaxată de atâta frumuseţe.

Bruges este un oraş de văzut cu sufletul. De simţit energia clădirilor care spun poveşti, de gustat bucuria străzii care forfoteşte de oameni dornici să se îmbete cu frumos.

O să revin la Bruges de fiecare dată când o să-mi doresc să mă rătăcesc pe străduţe pe care n-ai cum să te pierzi, să mănânc ce e mai bun și să mă bucur de o bere locală. Ca să nu uit că viaţa este despre lucrurile simple pe care le trăieşte fiecare dintre noi.