În urmă cu câţiva ani am văzut o fotografie superbă în care erau multe baloane cu aer ridicate în acelaşi timp. Mi-am dorit să trăiesc şi eu această experienţă.

"Într-o zi o să merg acolo!". Am zis-o şi am lăsat-o să se aşeze în rândul dorinţelor. Nu înghesui niciuna în faţă, nu fentez, nu grăbesc. Eu o aşez frumos fix unde îi vine rândul. Mai departe, cum se face că unele ajung mai repede la destinaţie decât altele, ţine de relaţia dorinţei cu Universul. Numai ele, dorinţele ştiu cum reuşesc să-l cucerească pe domnul Univers şi să-l facă să danseze cu ele. Cu unele mai repede, cu altele mai târziu... sunt dorinţe pe care Universul nu le-a invitat la dans. Nu încă. Dar, ele au rămas acolo în rând şi aşteaptă să le vină rândul.

Dorinţa pe nume Cappadocia a stat la rând câţiva ani. Nu se aliniau planetele. Ba nu găseam excursii, ba eram eu ocupată, ba nu aveam cu cine... până anul ăsta în martie la început când primesc mesaj de la Univers. Găsesc un anunţ pe Facebook: ultimele 2 locuri în Cappadocia. Parcă ar fi scris: "Mirela, urmează să zbori cu balonul în cel mai frumos loc din Europa." Am scris în noaptea aceea la Travelselfie şi am rezervat cele două locuri. Era după turneu, după Polivalentă, după lansarea de carte... după tot. Maya în vacanţă, eu într-o pauză, adică absolut toate planetele aliniate. N-am studiat prea mult oferta, nu mai cunoşteam pe nimeni în grup. Ne-am descoperit în aeroport, în avion şi apoi la hotel. 20 de oameni deschişi şi prietenoşi, cu poftă de vacanţă.

Cappadocia e un tărâm desprins din poveştile Şeherezadei. Un peisaj unic în lume, o zonă cu multe urme ale creştinătăţii, locuri cu energie bună şi vibraţie înaltă. Grote şi stânci, peşteri şi piscuri, oraşe subterane, peisaje care îţi taie reapiraţia. Un loc de stat şi de meditat. O oază de linişte în care poţi să-ţi aduni toate gândurile împrăştiate şi să te bucuri de tine.

Dincolo de peisajele unice în lume, de formele de relief inedite, Cappadocia înseamnă experienţa ridicării cu balonul cu aer, simultan cu încă aproape 100 de alte baloane.

Ne-am trezit la 4 dimineaţa. La 4 jumăte tot grupul era în faţa hotelului. Am mers cu microbuzul aproximativ o jumătate de oră până am ajuns la zona în care erau pregătite baloanele. Fiecare microbuz oprea în dreptul unui balon. În buza dealului, pe o măsuţă, gazdele balonului pregătiseră pentru noi ceai, cafea, biscuiţi şi covrigi. Am aşteptat vreo 15 minute uitându-ne cum pânza aceea întinsă pe pământ se ridică încet, încet până când balonul fusese pregătit să părăsească solul. Am urcat şi a început decolarea. Mai uşoară decât orice decolare din viaţa mea. Până să ne dăm seama eram deja deasupra tuturor celorlalte baloane. Nici nu am apucat să ne minunăm de imaginea absolut spectaculoasă a baloanelor care se înălţau că am avut parte de un răsărit care să ne taie respiraţia.

Imaginaţi-vă că sunteţi deasupra pământului şi vedeţi lumea decorată cu multe bomboane multicolore. Pentru o clipă m-am simţit în cea mai colorată dintre toate poveştile în care am pătruns până acum. Emoţia şi starea de pace, liniştea şi calmul de-a sta deasupra lumii şi de a o vedea în cele mai frumoase culori, îţi dă o stare de bine şi de frumos.

O oră m-am simţit o părticică veselă şi colorată dintr-un univers prietenos.

Am avut norocul unui grup cu oameni de foarte mult bun simţ, cu grijă pentru ceilalţi, cu bucuria de a cânta şi de a dansa, oameni pe care îmi doresc să-i mai întâlnesc.

Dacă vă doriţi să zburaţi cu balonul şi să priviţi soarele în ochii răsăritului, vă recomand Cappadocia.