" Știu că am fost în punctul în care lumea mi s-a arătat într-o lumină pe care nu o mai văzusem niciodată. Cu locuri pline de vegetație în care m-am simțit singură în mijlocul Pământului și cu locuri pustii în care m-am simțit mai bogată decât am știut că sunt. Africa pentru mine a strigat – Hei, Mirela, cine te crezi? Cu ce-ți pierzi vremea??? Uită-te în jurul tău și amintește-ti cât de puține sunt lucrurile de care ai cu adevărat nevoie… uită-te în jurul tău și observă oamenii cu care poți să împărtășești și pe care i-ai așteptat toată viața. Privește, respiră, cântă, dansează, iubește, iartă și bucură-te!!! Am fost in Africa să trăiesc două săptămâni în care s-au înghesuit în sufletul meu toate stările și sentimentele și emoțiile descoperite de-a lungul vieții. Vă rog, nu aprindeti lumina!”

Asta scriam la întoarcerea din vacanță într-un testimonial pentru Răzvan Pascu. Dintre toate vacanțele din lume, Africa este cea care a rămas până acum cel mai aproape de sufletul meu. Pentru că acolo am trait un curcubeu de emoții și sentimente, de stări pe care nu le-am mai avut niciodată în niciun alt colț de lume. Am fost în Tanzania si Zanzibar, într-o vacanță organizată de 1001 Adventures. Organizatorii de vacanțe cu care am văzut India, Maroc si pe care i-aș alege mereu pentru vacanțe speciale. Am plecat fără nicio așteptare. Îi cunoșteam din grup doar pe Răzvan Pascu ( ghidul nostru) și pe Mateo, nașul fetei mele cu care am ales să trăiesc această experiență. Mai mult am ales Africa pentru că știam că el își dorește mult să ajungă acolo iar eu voiam să merg într-o destinație în care să descopăr o altfel de lume. Habar nu aveam când am ajuns în aeroport că voi cunoaște oameni care imi vor marca viața definitiv și cu care voi rămâne prietenă pentru totdeauna. Habar nu aveam că va fi vacanța în care eu voi cunoaște din nou, la 40 de ani, emoția îndrăgostirii. Habar nu aveam că voi putea dormi doar 3 ore pe noapte și voi avea energie cât pentru șapte. Mă îngrijora un singur lucru: legătura cu Maya. Cum vom comunica. Dar, Doamne Doamne are grijă de oamenii care caută soluții și mi-a trimis un înger păzitor. L-am cunoscut pe facebook pe consulul român în Kenia, Cristian Diaconu, un om absolut minunat cu care m-am împrietenit foarte repede. El mi-a sugerat să iau cu mine un telefon necodat în care să pun o cartelă locală pe care să pot comunica acolo cu el. Și în fiecare zi acest om pe care nu-l întâlnisem niciodată în viața mea, mă suna dimineața și seara să-i dau veşti despre mine si restul oamenilor din grup. Ba mai mult, o suna pe Maya și-mi transmitea veştile de la ea. El a fost pentru mine legatura cu "acasă" și prezența lui în acest moment din viața mea m-a ajutat să stau liniștită știind că singura ființă de pe planetă pentru care m-aș fi întors și pe jos, Maya, e bine. Mi-a plăcut Zanzibarul pentru plajele albe și mari, pentru apa albastră ,albastră, pentru oamenii deschiși și pentru că ne-am distrat foarte tare. Am ieșit în larg cu o barcă ghidată de localnici care ne-au gătit chiar acolo, pe punte, fructe de mare, am ajuns în insule pustii și am făcut snorkeling lângă un Atol într-un decor acvatic. Am cântat, am dansat, ne-am cunoscut și ne-am recunoscut. A fost cel mai compact grup de oameni necunoscuți dar aflați pe aceeași lungime de undă. Oameni maturi care şi-au cam făcut treaba în viețile lor și care nu mai au nimic de demonstrat în vacanțe. Oameni care erau acolo să descopere o lume nouă și să se distreze bucurându-se de tot ceea ce primesc. Pe insula mirodeniilor, am văzut în forma naturală toate miresmele pe care le gasim acasă împachetate în tot felul de pliculețe. Am fost în locul în care s-a născut Freddie Mercury, sau cel putin așa se spune. Din tot ce am vizitat în capitala Zanzibarului cel mai tare m-a mișcat Muzeul târgului de sclavi. Văzusem multe filme, citisem multe cărți despre sclavie dar mi se părea totul dintr-o lume care nu mă va atinge niciodată. Asta până când am intrat în beciul în care erau ținuți sclavii înainte de-a fi prezentați în piață pentru vânzare. Nu cred că am rezistat 2 minute. Amosfera era una extrem de apăsătoare și sentimentul meu a fost că locul păstra încă toată suferința, tristețea și neputința oamenilor care trecuseră pe-acolo. A fost singurul moment în care umbrele unui trecut nu foarte îndepărtat al acelor oameni, ajunsese și la mine. De-acolo, am intrat într-o școală și am depășit repede amintirea emoțiilor trăite în beciul de sclavi. Copiii sunt copii peste tot în lume. Iar eu vorbesc limba lor. Și ei îmi răspund. Reacționează. Ne-am jucat, ne-am bucurat, am râs împreună. Le plăcea să facem poze și apoi să le arătăm și lor fotografiile. Am mai trăit o mare bucurie: delfinii care înotau liberi în Oceanul Indian și noi puteam înota pe lângă ei. După o săptămână pe nisipurile albe din Zanzibar a venit rândul rezervațiilor. Am vazut 3 dintre cele mai mari rezervații din Africa: Manyara, NgoroNgoro și Serenghety. În Manyara am trăit a doua cea mai fericită zi din viața mea. Prima a fost ziua în care am născut și în care am înțeles că minunile ni se întâmplă. În Manyara am trăit aceeași stare de beatitudine. Câteva ore, în care natura ni se dezvăluie în forma ei pură, mie mi-au curs lacrimile de fericire pe obraz și aveam sentimentul că Dumnezeu e peste tot și îmi vorbește din fiecare colț de lumină spunând: " Uite, vezi, astea toate există. Voi trebuie doar să vă bucurați de ceea ce am creat eu. " Nu știam că toată emoția trăită în rezervație pregătise sufletul meu pentru ceea ce avea să i se întâmple. Inima mea era deschisă, gata să primească iubire din nou. La ieșirea din parc am primit cel mai frumos cadou făcut vreodată de un bărbat. Stăteam cuminte pe o piatră și mă uitam la pozele făcute de mine în Manyara când băiatul de care aveam să mă îndrăgostesc, m-a chemat : " Vino să vezi ce-am făcut pentru tine!" Și când m-am întors desenase pe cer un curcubeu perfect. A rămas curcubeul întâlnirii noastre și multă vreme ne-a colorat povestea care mi-a amintit mie, după mulți ani, că iubirea vine când, unde și de la cine te astepti mai puțin. Sigur că am văzut lei și jaguari și elefanți și bizoni și hiene și rezervații cu masai, dar de departe povestea de iubire a fost cea cu care voi rămâne în suflet. După 7 ani în care nu mai simțisem nicio emoție, să mi se întâmple asta tocmai în Africa, nu e de ici de colo. Îmi doresc să revin pe continentul negru cu pământ roșiatic și ape albastre precum cerul. Cu oameni săraci, dar demni, cu natura pură și curată . O să închei cu câteva rânduri scrise imediat după vacanță de bărbatul de care eu m-am îndrăgostit în Africa și care a devenit unul dintre cei mai importanți oameni din viața mea .

"Africa mea este un curcubeu. Este curcubeul cel mai complet pe care l-am vazut în viața mea. Este curcubeul Mirelei de la mijlocul vacantei care ne-a înconjurat cu căldură, ne-a arătat ce-a fost și ce va mai fi fost. Și ne-a lăsat să ne imaginăm cum ar fi un curcubeu complet, un cerc de culori și prieteni care va înconjura lumea. Africa mea este roșie ca asfințitul de pe barcă sau din safari. Este roșie ca pământul African bronzat parcă și care pare că se ridică înapoi către soare. Este roșie ca vinul de seară. Este roșie și portocalie ca hainele masailor, ca focul în jurul căruia am stat în safari. Este albastră ca cerul și pe alocuri înstelată, deși înstelat este prea puțin spus față de mulțimea de infinituri de lumânări de pe cer. Africa mea e galbenă ca leii, dungată ca zebrele, pătată ca girafele sau hienele sau leoparzii. Africa mea e galbenă ca nesfârșitele câmpii, e verde ca jungla de la lacul Manyara, e rozul păsărilor flamingo. Este multicoloră ca peștișorii de la Mnemba Island sau ca Ngorongoro. Este neagră. Africa mea e un curcubeu de oameni, trăiri, sentimente, amintiri.”

Multumesc 1001 Adventures pentru vacanță, multumesc Bogdan pentru poveste.