Dacă ai un vis, nu-l înghesui într-un plan! Planurile te obligă să le duci la îndeplinire într-un anumit interval de timp și în orice condiții de efort. Și dacă nu reușești în termenii fixați, planul poate fi preluat de altcineva și dus la capăt. Dar visul tău nu-l poate trăi nimeni!

Fiecare om are visul lui. Poate să fie împlinit de altcineva, dar... parcă nu e la fel. Propune-ți să-ți vezi visul cu ochii! Să-i simți parfumul, să-i pătrunzi măreția! Propune-ți să-l trăiești și ai încredere că o să ți se întâmple!

Nu visa visuri irealizabile! Pot fi visuri greu de împlinit, dar nu de nerealizat. Dacă e omenește posibil și depinde în primul rând de tine, atunci e un vis realizabil!

Nu-l pune într-un tabel! Nu-l limita între două liniuțe, cu spații în trei coloane! Nu există Excel pe măsura visului tău! Nu-l bloca într-un termen, o dată, care te va obliga să spui: "dacă nu se întâmplă până atunci, renunț la el!"

Pentru fiecare vis ne pregătim în mod special. Și el se desfășoară cu măsură, în ritmul în care noi ne apropiem de el. E ca atunci când ai un covor roșu, rulat, și îl desfășori încet, calm, călcând ordonat, pas după pas. Până la capăt! Iar la capăt te așteaptă premiul.

Poate să vină altcineva să desfășoare covorul. Poate să pășească apăsat... poate să ia trofeul, dar nu-i același lucru. Cine spune că trebuie să termini de întins covorul la 15 ani, la 25, la 35 sau la 50? Poate tot ce faci tu, toată viața, sunt chiar pași pe covor. Unii ajung mai repede la capăt, alții au covorul mai mare... nu știm cum stăm. Și ce bine că nu știm!

Nu stabiliți deadline visurilor! Limita trebuie să fie visul, nu timpul în care el prinde viață!