Uneori privirea noastră se împiedică şi rămâne agăţată în câte un om, în câte-o întâmplare, în câte un eşec sau un succes.

Uneori privirea noastră rămâne încremenită pe un mesaj, pe o postare, pe un comentariu, pe un like, pe absenţa lui.

Uneori privirea noastră rămâne captivă în câte o casă, în câte o încăpere, în câte o oglindă, în câte un ochi.

Viaţa noastră e mult mai mult de-atât. Viaţa noastră sunt toţi oamenii pe care îi vedem şi pe care îi simţim, pe care îi aşteptăm şi pe lângă care trecem.

Viaţa noastră sunt toate cuvintele scrise pe toţi pereţii caselor şi conturilor, în toate mesajele care vin într-o zi, în toate like-urile pe care le primim şi le dăm.

Viaţa noastră e în casă şi în afara ei, în casă asta sau în altă casă.

Viaţa noastră e în atâţia ochi care ştiu să vadă frumosul din noi şi care nu se tem să ne privească fix în ochii noştri.

Ridică-ţi privirea de oriunde ar fi rămas ea fixată. Uită-te în stânga şi o să vezi o viaţă. Uită-te în dreapta şi-o să vezi o altă viaţă. Uită-te în jos şi-o să vezi drumul care să te ducă spre viaţă pe care o vrei. Şi uită-te în sus şi-o să vezi că viaţa ta e mult, mult, mult mai mult decât credeai ieri că e.

Astăzi ai putea să ridici privirea şi să-i redai libertatea să se uite unde doreşte.

Nu mai ţine privirea fixă într-un om, într-o casă, într-un plan, într-o idee. Lasă-ţi privirea să vadă. Şi să fie văzută.