Singurul drept pe care mi l-am câștigat în stradă a fost libertatea. În frig, cu mâinile înghețate, cu corpul amorțit de ger, am stat în stradă și am strigat: LI BER TA TE! Am luptat pentru libertatea mea, la propriu. Cu teama, cu întunericul, cu amenințările, cu frigul, cu foamea. M-am născut într-o familie care se supunea regulilor unei societăți bolnave. Am învățat la școli unde disciplina în executarea comenzilor era singurul criteriu de evaluare. Mi s-au interzis foarte multe lucruri. De la muzică, mâncare, întâlniri, până la călătorii. Mi-era interzis să gândesc într-un fel și să mă exprim în concordanță cu ceea ce credeam.

Trebuia să fiu cine au ales ei să fiu. Singurul “drept” pe care îl aveam era să fiu ca toată lumea. Ei bine, mi-am câștigat libertatea de a fi altfel. În stradă am stat zile întregi, am mărșăluit și am strigat iar la finalul acelor zile am învins. Sunt un om liber să fiu eu. Mi-am câștigat acest drept în stradă. Aveam aproape 20 de ani. Îmi începeam viața. Liberă. De atunci nu m-a mai supus nimeni. Niciun sistem, niciun partid, niciun bărbat, niciun interes, niciun șef, nicio nevoie. Nimeni nu a reușit să mă pună în genunchi. Nu m-am lăsat folosită de dragul nimanui, nu m-au putut cumpăra, nu m-au putut intimida, nu au reușit să mă sperie. Am luptat în stradă, cu pumnii încleștați și de-atunci nu a mai fost nevoie să lupt vreodată pentru libertatea mea. La 20 de ani am înțeles că, uneori, e nevoie de o revoluție ca să treci peste ceva. Și când simt că lucrurile nu se schimbă firesc, " ies în stradă". Scriu pe blog, urc pe scenă, mă duc în munți sau stau în câte-o biserică. Și fac revoluții. Unele sunt doar cu inima mea, altele cu mintea, uneori fac revoluții în relațiile cu cei apropiați iar altele în munca mea. O revoluție te duce obligatoriu într-o evoluție. Nu mă tem să le declanșez. Știu că nu e confortabil. Că mai sunt și pierderi, că nu toată lumea înțelege și nu toți sunt de acord. Dar eu cred în creștere și deocamdată nu am găsit altă cale. De fiecare dată când sunt într-un blocaj, în mintea mea răsună cuvintele pe care le scandam acum aproape 30 de ani: "Singura soluție, înc-o revoluție".

Fiecare avem revoluțiile noastre. Eu mi le conduc pe ale mele. Stau în linia întâi și poate participa oricine. Și eu mă duc în revoluțiile altora dacă simt că vor produce și în viața mea efecte pozitive. Dacă simți că nu ești liber, că ești limitat, închis, blocat, restricționat... fă o revoluție. Câștigă-ți toate drepturile pe care le ai ca om atunci când te naști. Astăzi trăim într-o lume care ne lasă să fim cine suntem, să spunem ce gândim, să alegem ce ne place. Dacă te-ai nimerit lângă un om, într-un colectiv, într-o situație care nu-ți lasă libertatea neatinsă, fă o revoluție. O să fie revoluția ta și ție o să-ți schimbe viața. Într-o evoluție.