Un om care face probleme e un om care are probleme.

Am înțeles asta, dintotdeauna. Intuitiv.

De fiecare dată când cineva mi-a făcut probleme, m-am gândit care sunt, de fapt, problemele lui. Asta n-a fost rău, deloc.
Greșit a fost, însă, că am încercat să i le rezolv... Asta, când nu încercam să-l ajut să le identifice. Am căutat să sap cât de mult s-a putut, ca să descoperim împreună adevărata problemă.
Am tot făcut acest exercițiu... și eu cu mine, și cu alții.

Din păcate, am încercat să-i fac pe oameni să-și vadă problema, înainte ca ei să fie pregătiți să o facă. Eu am înțeles, într-o zi, că primim o soluție pentru orice problemă, cu mult înainte să descoperim problema. Nu e întotdeauna soluția care ne convine, dar e acolo.

Nu știu dacă soluțiile se nasc sau doar se fac văzute, înainte de a identifica adevărata problemă. Știu însă, sigur, că, odată recunoscută problema, soluția sare în două picioare și aproape că strigă: "sunt aici, sunt aici, mă vezi? Întinde mâna și prinde-mă!" Uneori, e atât de aproape și atât de simplu, că ni se face frică să o recunoaștem. Cautăm, cu îndârjire, departe de noi, în alții și în alte locuri, soluții care sunt doar la o mână distanță.

Fiecare om, femeie, bărbat, copil, fiecare ființă care face probleme are o problemă. Și orice problemă are cel puțin o soluție.

Întinde mâna, deschide ochii! E lângă tine.