Nu am pretenţia ca tot restul lumii să fie de acord cu mine. Nu aştept confirmările celor din jur. Trăiesc în adevărul meu, după adevărul meu. Adevărul meu este ceea ce sunt, cunosc, percep. Îmi aparţine. Mie. Îmi. Restul sunt lucruri pe care le aflu din adevărul celorlalţi.

Adevărul meu vede lucrurile într-un fel în timp ce adevărul tău poate să le vadă la fel sau în alt fel, dar cu siguranţă că e în felul tău. Iubirea în adevărul meu se vede roz. În adevărul tău e verde sau albastră. Nu înseamnă ca nu e tot iubire. Nu îţi cer să-ţi colorezi iubirea roz doar pentru că aşa o văd eu în adevărul meu. Şi oricât de verde ai vedea-o tu, a mea tot roz va rămâne. Pentru că, dacă mă voi strădui să o văd verde, nu va mai fi iubirea din adevărul meu, ci va fi iubirea din adevărul tău. Și-atunci eu voi iubi iubirea ta care nu-mi aparține. Și pe care nu o simt, pe care nu o asimilez. O iubesc pentru că vreau să te iubesc pe tine, dar dacă îmi păstrez iubirea roz, nimeni și nimic nu-i poate pune nici măcar o bulinuță, fie ea roșie sau neagră.

Dacă trăiesc după adevărul meu, trăiesc liniștită, pentru că până la urmă sunt răspunzătoare doar față de mine pentru ceea ce am făcut cu viața mea. Oamenii din jurul meu sunt trecători, unii stau mai mult, alții mai puțin. Dar eu cu mine rămân până la capăt. Și-atunci eu față de mine trebuie să rămân corectă și să trăiesc în conformitate cu adevărul meu. Dacă mie îmi plac filmele romantice nu trebuie să schimb acest adevăr de dragul nimănui. Asta simt, atâta pot. Dacă mie îmi place ciocolata, îmi asum adevărul meu și nu mă îndop cu murături doar pentru c-am citit în cărți scrise adevărurile altora. Dacă mie îmi place să dansez în cluburi până dimineața, îmi respect adevărul pe care îl simt și nu mă duc la Ateneu pentru că adevărul altcuiva spune că ar da mai bine. Dacă eu iubesc un bărbat, indiferent de ceea ce îmi spun alții din adevărul lor, eu îmi voi asculta doar adevărul meu, pentru că el știe mai bine decât tot restul lumii ce e bun pentru mine. S-ar putea ca mie să-mi facă bine adrenalina, suspansul, să mă țină vie provocările și tensiunea. Atunci, ce să caut eu în adevărul unui om care nu-și dorește în viață decât liniște? O linie în care nimic să nu depășească limitele impuse de adevărul lui?! Am înțeles că adevărul meu știe cel mai bine ce, cât, când, unde și mai ales de ce am eu nevoie. Și am hotărât să trăiesc în adevărul meu, chiar dacă asta înseamnă să fie împotriva adevărului tuturor celorlalți.