Nu credeam că voi ajunge vreodată să trăiesc ceva sfâșietor de frumos. Că o să iubesc în felul acela în care să simt fiecare celulă cum respiră viață. Nu credeam vreodată că în viața mea poate să apară o persoană pentru care să simt imens de mult și de frumos. Suntem de 16 ani împreună și iubirea dintre noi e mai mare și mai frumoasă cu fiecare an. Până unde poate să crească ? E ca un aluat care dospește și crește în fiecare zi. Mă uit la Maya și înțeleg că există în noi acea capacitate de a iubi imens și profund. Cu cât o iubesc mai mult cu-atât o iubesc mai adânc. Cu cât o iubesc mai tare cu-atât o iubesc mai liniștit. Există în noi această capacitate de a iubi complet. Există oameni pe care îi putem iubi abandonându-ne toate limitele și frânele în oceanul de iubire. Apar în viața noastră oameni care scot la lumină toată frumusețea lumii ascunsă în noi. Uneori sunt străini cu care nu avem nicio legatură de sânge. Alteori sunt carne din carnea noastră. Eu trăiesc iubirea perfectă. O iubesc pe Maya cu totul. Pur și simplu. In fiecare zi, mai mult, mai frumos, mai tare. O descopăr în fiecare zi și mă îndrăgostesc de ea din nou și din nou și din nou. Și asta îmi dă speranță că într-o zi va apărea în viața mea cineva care să crească în mine o iubire la fel de mare și de frumoasă. La fel de profundă și de completă. Dacă ai reușit o dată măcar, înseamnă că poți. Că ai această capacitate. Trebuie doar să ai și cu cine.