Nu ai cum să-i ceri unei femei de care te-ai despărțit și care a rămas singură să aibă grijă de copilul vostru să-ți înțeleagă, să-ți aprobe și să se bucure de fericirea ta descoperită lângă o altă femeie. Nu ai cum. Nu poți să-i ceri așa ceva decât dacă ești îngrozitor de egoist. În timp ce tu îți petreci serile lângă un pahar de vin și privind un film cu noua iubire în brațe, ea s-ar putea să fie cu termometrul într-o mână și cu paharul de ceai în cealaltă. În timp ce nopțile tale sunt învăluite în parfumuri amoroase ea s-ar putea să schimbe lenjerii în care copilul vostru a scăpat pipi pentru că, de când ai plecat, a început din nou să facă noaptea în pat... În timp ce tu te trezești dimineața cu cafeluța pe noptieră, sau poate chiar o pregătești tu pentru iubirea nouă, iubirea veche e deja sătulă de câtă echilibristică a făcut în dimineața aceea să-i facă trezirea plăcută copilului vostru. Nu. Ea nu își petrece nopțile în cluburi și diminețile în îmbrățișări. De gâtul ei stau agățate, noaptea și dimineața, două mânuțe. Și lângă inima ei bate o inimă care se teme să nu plece și ea așa cum ai plecat tu.

Nu e ușor să învețe să trăiască după noua ordine. Îți iubește copilul mai mult decât se iubește pe ea, dar are nevoie de timp să treacă peste. Nu e nefericită că a rămas cu copilul vostru, ci pentru că ai plecat tu. Pentru că nu mai sunteți VOI. Nu-i cere să-ți înțeleagă fericirea. Nici măcar nu i-o arăta. Ține-o departe de nefericirea ei. Dacă nu vrei să o ții departe pentru ea, atunci ține-o departe de dragul tău.

Nu fericirea ta e cea care va învinge, ci nefericirea ei. În astfel de situații fericirea nu molipsește nefericirea. Dar un grăunte de nefericire este atât de profund și de încăpățânat încât poate foarte simplu să umbrească un munte de fericire.