Împlinesc 44 de ani. Frumoasa cifră 4 mi-a cam urmărit existenţa. Am locuit de trei ori la numărul 4 şi fiecare dintre casele respective au venit la pachet cu etape noi din viaţa mea, cu relaţii noi, cu schimbări majore. Sunt născută pe 24, iar copilul meu a venit şi el pe lume tot într-o zi multiplu de 4.

La 40 de ani am început cel mai important proiect din viata mea. Eu sunt proiectul în care vreau să investesc timp şi energie şi mi-am propus ca, la 45 de ani, să mă simt aşa cum nu am reuşit încă. Am fost toată tinereţea urmărită de complexe, de frustrări, am luptat cu limitele şi autolimitările mele, am avut nevoie să tot demonstrez şi să muncesc enorm pentru proiectele altora crezând că aşa voi creşte. La 40 de ani am înţeles în sfârşit că singura investiţie pe care nu mi-o poate lua nimeni e în mine. Fără să-i neglijez pe ceilalţi, mi-am dat seama că nu e corect să-mi consum toată energia în copilul meu care trebuie să-şi trăiască propria viaţă şi care într-o zi o să-şi facă frumos bagajul şi-o să plece cu lumea ei cu tot, în timp ce eu voi rămâne fix cu ceea ce am pus în mine( si pe mine :)). Şi chiar dacă sunt oameni care mă vor condamna sau nu vor înţelege, recunosc, astăzi mă concentrez asupra propriei persoane mai mult decât oricând şi mai mult decât pe oricine şi orice altceva.

Mai am un an. Mai am de lucru la câteva capitole pentru ca anul viitor să pot spune că proiectul meu şi-a respectat obiectivele şi termenul limită. Până atunci, mă uit în urmă şi îmi amintesc că la 24 de ani începeam munca în televiziune şi radio, primele materiale, primele interviuri, alfabetul unei lumi fascinante. La 34, avusesem deja curajul să las în urmă tot, să ies dintr-o zonă de confort în care mă instalasem atât de bine încât tot ce-mi mai lipsea era poştaşul cu pensia la uşă. Am plecat în Bucureşti unde am întâlnit cea mai tare echipă cu care am lucrat vreodată şi cu care am fost din toate punctele de vedere pe aceeaşi lungime de undă – prima echipa de la Naţional FM. 44 mă prinde acum o femeie aproape completă. Cu un copil fericit şi cu un proiect minunat care aduce atâtea zâmbete pe chipurile tuturor celor pe care îi întâlnim.

Privesc în urmă şi spun, fără nicio exagerare: Mulţumesc pentru tot ce-am trăit! Toate, dar absolut toate întâlnirire, întâmplările, ocaziile din viața mea au fost doar trepte pe care am urcat pentru ca astăzi, de la înălțimea treptei pe care scrie 44, să pot să spun din toată inima: sunt cea mai bună variantă a mea de până acum.