De prea multe ori l-am luat pe „nu” în brațe…

Când îl iei pe „nu pot” în brațe, ai mâinile ocupate și nu mai poți să apuci nimic altceva. Toate celelalte oportunități trec pe lângă tine. Le vezi, le înțelegi, ai vrea să le atingi, dar nu poți. Pentru că în brațele tale e „nu pot”.

Lui îi convine. Asta e treaba lui „nu pot”. Să-ți țină brațele ocupate. Hai, recunoaște și tu că nu ești cu sufletul împăcat atunci când îl ții în brațe pe „nu pot”. Că nu te bucuri să-l cari după tine așa cum te-ai bucura de ceva care îți place. Și totuși, nu-i dai drumul!

Astăzi e o zi perfectă să faci asta. Pune-l jos! Încet, cu grijă, și promite-i că nu-l abandonezi. Ca atunci când el o să plângă foarte tare după tine și o să-i fie foarte dor, o să-l mai iei din când în când. Dar din ce în ce mai răruț. Pune-l jos și privește-ți mâinile. Sunt libere! Bucură-te puțin. Și, pentru că știu că te simți mai bine dacă totuși ai ceva în brațe, întinde mâna și prinde-l pe „încerc”. Poți să-l ții și cu o singură mână. E mai micuț, mai slăbuț decât „nu pot” și îți lasă liberă o mână să poți apuca tot ceea ce mai trece pe lângă tine.

Hai, du-te mai departe de mână cu „încerc”! Nu îl lua ca pe o obligație. Fă doar ce îți vine, cum îți vine, cât îți vine. Dar încearcă. În fiecare zi, puțin câte puțin din toate.

Viața e cea mai tare experiență alcătuită din toate experiențele mici pe care ne dăm voie să le încercăm.

Să nu-ți faci griji pentru „nu pot”. Deja e agățat de gâtul altcuiva, i-a sărit în brațe primului om care a trecut pe lângă el și a simțit o mică ezitare.

Când mergi de mână cu „încerc”, așteaptă-te să te întâlnești pe drum cu „vreau”, „pot”, „îmi doresc”, „am curaj”, „am încredere”, „am credință”, „știu”, „ajung”, „reușesc”. Se întâlnesc aproximativ în aceleași situații și le plac aceleași cercuri. Într-unul dintre ele tocmai ai intrat și tu. Petrecere frumoasă! O să fiu cu ochii pe tine și o să mă bucur de fiecare încercare!