Eu nu mā prea pot plange de monotonie. Ajunge sā ma duc încet cu cursorul pe pagina de facebook și sā-mi amintesc, dacā prin absurd aș uita cât de variate sunt zilele mele și cât de multe lucruri mi se întâmplă într-o singură zi. Mă pot duce apoi pe alte pagini și pot să fac o comparație. Sigur voi găsi oameni și mai ocupați decât mine și voi descoperi pagini ai unor oameni cărora nu li se întâmplă prea mare lucru. Așa că nu ne ajută cu nimic să ne comparăm nici cu cei cu plus nici cu cei cu minus. Pentru că monotonia ne aparține, fiecare are propriul barometru cu care și-o măsoară si ea nu e comparabilă decât cu propria noastră diversitate. Mi-am dat seama de curând că pot să scap de propria monotonie schimbând rutina unei zile. Ne-am obișnuit să facem lucrurile într-o anumită ordine, după un anumit ritual, pentru câțiva dintre noi au devenit chiar tabieturi. Dacā m-am trezit devreme, musai cā mai prind câteva ore de făcut treabă.

Astăzi nu. Astăzi o să rămân în pat și-o să citesc până la ora 7 când în mod normal trebuie sa încep rutina casei: scol copilul, pregătesc micul dejun, planific ziua…Nu, astăzi rămân în pat, scol copilul la 7 , el e destul de mare să-si pună singur niște cereale într-un bol și eu rămân în același pat cald să mă bucur de o dimineață în care nu sunt obligată să fac nimic.NIMIC. Dau 3 telefoane, anulez toate întâlnirile și rămân în pijamale 24 de ore. M-am obișnuit să mă uit la filme seara si sā adorm de obosealā pe la mijlocul filmului. Astāzi o sā iau micul dejun cocoțată în vârful patului și privind o comedie romantică. M-am obișnuit să mă gândesc ce fac de mâncare, să ies, să cumpăr, să mă agit. Astăzi o să mă descurc fix cu ce am prin frigider. Si dacă am chef, astăzi, pot sa primesc vizite. Un ceai, o cafea? Cine se înscrie? Dar să știți că mă găsiți în pijamale. Si ce dacă e in mijlocul săptămânii?