“Facem sacrificii să ducem copilul la cursuri de balet!”
“Am investit atât în el... și... m-a dezamăgit!”
“Renunțăm la noi, de dragul copiilor!”
“Viața mea nu mai există, tot ce fac e pentru el!”
“Pun deoparte și o să-i rămână lui, când mor!”
“Eu plătesc o grămadă de bani pe meditații și el vrea să joace fotbal!”
“Trebuie să fie primul în clasă, ca să simt că nu m-am sacrificat degeaba!”
“Nu îmi permit să mergem în vacanțe, prefer să plătesc creditul făcut pentru casă... o să le rămână lor, copiilor!”
“Fac sacrificii să-l duc la un spectacol!”
“Fac eforturi să-i iau o jucărie!”

Din păcate, aceste replici rostite, în tinerețea lor, de părinții noștri le aud de la părinți în 2018! Mame și tați care le-au moștenit de la părinții lor și, în ciuda faptului că le-au urât în perioada în care îi vizau direct, le-au preluat și, mai mult, acum le folosesc de parcă le-ar aparține.

Cred că ar cam trebui, noi, părinții români, care avem copii mici (mă includ, din solidaritate) să trecem la o nouă etapă... Aproape toți părinții pe care eu îi cunosc au o mașină de familie. Au televizoare, plasme și cablu TV. Mulți dintre ei fumează. Toți au telefoane și sunt desigur conectați la internet...
Pentru niciunul dintre aceste lucruri nu fac sacrificii. La oricare dintre ele ar putea renunța...

Dar nici măcar nu e vorba despre asta, ci despre a accepta că aducerea pe lume a unui copil sănătos, creșterea lui și dorința de a-i oferi cele mai bune condiții de viață, pentru a fi fericit, nu implică niciun sacrificiu. Poate că implică efort, de acord! Poate că impune o mai bună organizare a vieții, o reconfigurare a priorităților... Dar nu "sacrificii"!

Vă rog, scăpați de toate expresiile care ne-au amărât sufletul, ne-au otrăvit copilăria... scăpați de tentația de a face la fel ca părinții noștri, care ne-au pus în cârcă tone de saci plini cu sentimentul vinovăției!

Nu puneți pe copiii voștri aceeași presiune pe care au pus-o părinții, în neștire, asupra voastră! Fiți părinți ai anului 2020! Știți mult mai multe decât știau ei, aveți mult mai multe posibilități... nu aveți nicio scuză, dacă faceți la fel... din "obișnuință"!

Înainte de a spune că faceți eforturi, întrebați-vă dacă ați făcut tot, absolut tot ce ați fi putut face! Nu ce v-a fost comod, la îndemână, ușor, lejer, simplu și fără complicații.

Fiți pentru copiii voștri, exact așa cum ați fi vrut să fie ai voștri pentru voi!