Maya voia să pregătească un cadou pentru cineva foarte important. Avusese o super idee si știa exact ce, de unde, cum. Noroc că am însoțit-o. Pentru că omul de dincolo de tejghea încerca să-i vândă ce avea el, nu ce voia ea. Vânzătorul era extrem de politicos, simpatic, glumeț si o vedeam pe Maya cum cedează încet, încet în fața lui. Nu m-am băgat. Eram spectatoare. Omul dă să se apuce de treabă, convins că a convins-o. Am intervenit: " Maya ești mulțumită cu ce ti-a oferit domnul? Este ceea ce ți-ai dorit? Respectă ideea pe care ai avut-o pentru cadou?" " Nu prea, chiar mă pregăteam să-i spun că nu-mi place. " Si-atunci i-am explicat copilului că nu trebuie să-şi ciuntească ideea. Că dacă o sa ofere un cadou ciung, inima ei nu va aștepta nerăbdătoare reacția celui care primește cadoul pentru ca ea nu este pe deplin mulțumită. Un dar trebuie sa conțină în primul rând toată energia noastră pozitivă din momentul în care l-am pregătit. Îndoiala naște îndoială. Reacția celui care l-a primit va fi cel mult una rezervată, politicoasă. Dacă vrem să facem o bucurie întreagă pentru care sperăm la o reacție completă trebuie să o oferim cadoul cu tot sufletul. Indiferent dacă sunt 2 rânduri scrise sau pachete cu lucruri scumpe, ideea trebuie să rămână intreagă, nu ciobită. Domnul vânzător se transformase în spectator. M-am uitat la el si am completat:" Şi să nu-ți fie niciodată jenă de nimeni să-ti respecți promisiunea fata de tine." Evident vânzătorul a schimbat placa, a depus puțin efort si copilul meu a pregătit pentru acea persoană specială fix darul pe care îl visase. De fiecare dată când ni se întâmplă asta mi-o amintesc pe Narcisa Suciu care îmi spunea acum 10 ani " Tu când vorbești cu fiică-ta zici ca-i faci zestre. " O daaaa, si ce zestre! "