Zilele trecute, cineva punea succesul meu pe seama faptului că sunt cunoscută. Prima emoție pe care am simțit-o a fost furia: cum poate să spună așa ceva?! Oamenilor le vine mai ușor să creadă în reușite, dacă le asociază cu sprijin din afară.

Apoi, mi-am dat seama că are dreptate.

Sunt cunoscută. Dar sunt cunoscută acolo unde se măsoară cel mai bine gândurile, intențiile, acțiunile tale. Eu cred că mă cunoaște Dumnezeu! Și știe exact cum gândesc și ce fac. El nu trebuie să stea toată ziua cu mine la cafele ca să mă cunoască. Dar nu mă pierde din ochi nicio secundă.

Eu mai uit din când în când că e cu mine și atunci se întâmplă să mă duc în jos.

Dar, în momentul în care îmi amintesc că e acolo, întind mâna și cer ajutor. Iar El mă prinde de mână și mă ridică. Niciodată cu Dumnezeu nu am mers în jos. Întotdeauna m-am înălțat deasupra fiecărei situații.

Când Îl cunoști pe Dumnezeu, ai cea mai tare Cunoștință din lume!

Când Îl cunoști pe Dumnezeu, tu cunoști... pe Cineva!

Cand Îl cunoști pe Dumnezeu, cunoști pe Cine trebuie!

El ne cunoaște pe toți. Foooooarte bine!

De când am înțeles că Dumnezeu mă cunoaște și mă iubește așa cum sunt, nu le mai dau voie oamenilor să mă transforme în cine vor ei, sperând că o să mă iubească.