Nu ai nevoie de nimic să întinzi o mână de ajutor. Să te opreşti din goana ta şi să ajuţi acolo unde cineva nu mai găseşte drumul. Să-l pui înapoi pe calea lui și să ai încredere că faci exact ceea ce trebuie. Eu aşa aş vrea să–mi fie anul viitor. Plin de pilde şi întâmplări frumoase. Sunt tare mândră şi fericită de toţi oamenii care au rezonat cu mine în cele două povești care mi-au ieşit în cale absolut întâmplător. Deși, noi ştim că nimic nu e o întâmplare.

Bătrânica mea a ajuns cu bine acasă. De fapt, e bătrânica noastră pentru că împreună am reuşit să o ajutăm să nu rămână în stradă în plină noapte. A fost absolut impresionantă povestea bătrânei pe care am găsit-o sub podul Băneasa. Peste 20.000 de oameni într-o oră ne-am conectat şi am stat preţ de secunde bune cu gânduri şi cu fapte la o problemă pentru care rezolvarea era în mâinile noastre.

Bătrânică mea amnezică a încurcat nişte troleibuze şi în loc să ajungă acasă la ea, a ajuns în Băneasa, aproape de Grădina Zoologică. Am zărit-o pe marginea drumului. Stătea pe trotuar cu un baston în mână. Maya a fost convinsă că nu vede. Am oprit maşina blocând cumva şi drumul celorlalţi şoferi şi Maya a coborât să o ajute să traverseze. Aşa am aflat că ea nu ştia unde se află şi era atât de speriată încât nu putea să-mi dea un indiciu corect despre unde ar trebui să ajungă. Mi-a spus vreo 5 adrese diferite. Am urcat-o în maşină şi am dus-o în oraş. I-am făcut o poză, am pus-o pe facebook şi am cerut ajutor prietenilor de pe rețeaua de socializare. Oricine o putea recunoaşte, orice indiciu mi-ar fi fost de folos. Am sunat la 112 şi am predat-o unui echipaj de Poliţie. Bătrânica mea are 83 de ani şi ştia cum o cheamă. În rest, nicio poveste nu se mai potrivea cu cealaltă. Vorbea singură ( avea o conversaţie imaginară cu soţul pe care îl certa pentru că nu are grijă de el şi îl ruga să-I spună adresa corectă). Când am întrebat-o despre el nu a fost foarte incântată să-şi amintească: era mort după femei, acum e mort de-a binelea, mi-a spus bătrânica. S-a speriat când a văzut Poliţia, dar am asigurat-o că tinerii polițiști sunt prietenii mei specializaţi în găsit drumul înapoi spre casă. Mesajele de la comentarii, din privat, telefonul meu activat instant şi tot ce a urmat din punct de vedere al reacţiei publice a fost extreme de impresionant. Oameni care au recunoscut-o, vecini care mi-au scris, persoane gata să facă şi ele ceva. Seara târziu am primit o fotografie cu bătrânica noastră în pragul uşii. Era acasă la ea şi toate intraseră în normal.

De Moş Nicolae cadoul meu a fost băiețelul cu 5 fraţi pentru care am devenit brusc Moş Nicolae.

Povestea de atunci a declanşat o avalanşă de gesturi frumoase pe care alți oameni le-au făcut pentru cei aflați în nevoie. În a treia zi de Crăciun, bătrânica găsită de mine sub pod a devenit bătrânica noastră, a 20.000 de oameni care am rezonat cu o nevoie simplă a unui om aflat în necaz.

Cele două întânplări mi-au luminat sfârșitul de an, pentru că dragii mei, să nu uităm: în viață e mai important să dai decât să primești.