Pentru un bāiețel de 4 ani, TATI e un înger și e mereu pe umărul lui stâng.

Așa i-a spus un băiețel bunicii lui. Că Tati al lui e un înger și e tot timpul pe umărul lui stâng. Și bunica s-a speriat .

Bunica a venit din Vadu să se întâlnească la Constanța cu mine, la Antrenorul Părinților. Ea, de capul ei. A fost o lumină în sală. Cuminte, înțelegătoare, m-a aprobat și m-a susținut toată conferința.

S-a jucat Clopoțel și Aram Sam Sam și Rempompi iar la final a venit să-i dau autograf pe cartea mea.

A oftat zdravăn și-apoi și-a deschis sufletul :

- Am mare nevoie de ajutor. Nu mai știu cum să o scot la capăt cu nepoțelul meu. Nu înțelege de ce tatăl lui s-a dus în cer. E furios, se ceartă cu noi. Ne întreabă mereu de ce bunicul s-a întors de la spital și tati nu…

- Câți ani are? o întreb.

- 4 ani și jumătate.

Am încercat să-i explic că un copil de 4 ani și jumătate care rămâne fără tată e normal să fie furios. Și că treaba celor mari e să-l lase să-și consume furia având grijă să nu-și facă rău lui și altor oameni.

Eu nu sunt psiholog. Dar m-am priceput să gestionez câteva situații problematice cu copiii din viața mea și din viața celor apropiați mie. Eu pot să spun doar ce-aș face într-o astfel de situație, așa că i-am spus și bunicii.

În general noi oamenii mari ne speriem când copiii vin și ne spun lucruri pe care nu le putem controla. Când nu mai e ceva palpabil, de arătat, gustat, simțit, ne părăsesc ideile pentru explicații.

Buni e credincioasă. Și își iubește nepotul, și-ar da viața pentru el…dar e speriată când cel mic îi spune că tati e un înger care stă pe umărul lui stâng.

- Știți, ne punem seara la culcare și el îmi zice: buni, îți spun o poveste dar să nu te superi că o să fie o poveste Tristă, zice bunica povestind în continuare. Îmi spune în fiecare seară o poveste care începe cu “a fost odată un tată care a urcat la cer”… și eu nu mai știu ce să fac pentru că mie mi se rupe sufletul…

- Buni, ai încercat să-I spui și tu o poveste? o întreb încercând să-mi imaginez ce-aș fi făcut eu în locul ei .

- Nu pentru că vrea numai despre tatăl lui să vorbească?

- Spune-i o poveste despre tatăl lui…Dacă el zice că o să-ți spună o poveste tristă tu o să-i spui una veselă. Și el încă una tristă, și tu încă una veselă…si într-o zi o să preia toate poveștile tale că fiind ale lui pentru că abia așteaptă să pună în memoria lui povești vesele despre tati. Vorbește-i despre cum tatăl lui e acum în echipă cu toți îngerii care ajută oamenii de pe pământ și au grijă de păsări și de căței și de găini și de flori și de zăpada, până și pe Moș Crăciun tot ei îl ajută să ajungă la toți copiii…Fā-l pe tati un înger erou. Adu-l în poveștile tale, nu-l alunga din viața nepotului tău pentru că el oricum e prezent în mintea și în inima lui mereu.

- Păi da, îmi zice bunica…fix așa zice, că tati al lui e un înger care stă pe umărul lui stang…

- Ai văzut Buni, și tu nu-l crezi, nu-i așa . De ce nu-l crezi? Nu tu l-ai învățat îngerașul? Ți-e frică? Ai încredere în ce simte copilul! Ei văd și simt lucruri pe care noi nu le mai pătrundem. Ajută-l să privească povestea și din alt unghi : copiii ceilalți au tații lor pe Pământ dar din păcate stau foarte puțin cu ei. În timp ce tatăl lui e acolo, pe umărul lui stâng în fiecare secundă.

O să țin minte toată viața îmbrățișarea acelei bunici.

Lacrimile din ochi și nodul din glas. A plecat de parcă i-aș fi ridicat o perdea de ceață de pe ochi.

” Stiam că Dumnezeu lucrează prin oameni. L-am rugat să-mi arate o cale și m-a trimis aici. Vă mulțumesc, să vă dea Dumnezeu sănătate”, au fost cuvintele cu care bunica s-a desprins din brațele mele și s-a dus la nepotul ei să-I spună povești despre tati care e un erou de înger.