“Pentru că nu văd, simt!”, mi-a răspuns masorul orb atunci când l-am întrebat de unde a ştiut că ea e EA.

“Eu îl aştept pe EL şi cred că o să-l recunosc după felul în care o să se uite la mine. Ştiu c-o să mă privească în felul acela care o să-mi spună că e el”, m-am gândit în timp ce stăteam întinsă pe masa de masaj, cu mintea goala de orice alte întrebări. Mă duc frecvent (spiritul rezistă, dar oasele nu ţin mereu pasul) la băiatul acesta şi aflu despre lume şi viaţă altfel decât le cunosc. Şi atunci, gândindu-mă la privirea aceea pe care o aştept de-o viaţă, mi-a fulgerat în cap ideea că e posibil să fi fost atât de atentă la ochi, încât să-mi fi scăpat semnele, iar EL să fi trecut deja pe lângă mine.

“Am ştiut că e ea din momentul în care am făcut cunoştinţă. Când mi-a întins mâna şi-a spus numele în şoaptă. Mi-am aplecat urechea spre gura ei şi am rugat-o să repete. Când vezi, îţi permiţi să nu fii atent atunci când cineva ţi se prezintă. Dacă vrei să i te adresezi, îi cauţi privirea. Eu trebuie să-l strig. Sau să-i recunosc mirosul. Aşa că m-am aplecat spre umarul ei ţinându-i mâna între mâinile mele. I-am atins părul cu fruntea şi am simţit că aş vrea să rămân acolo pentru totdeauna. Mai departe s-a întâmplat de la sine”, mi-a destăinuit tânărul de 30 de ani, frumos, însurat, cu doi copii, un nevăzător foarte pozitiv şi încrezător în farmecul lui.

Cum ne-am alege partenerii daca ne-am lăsa pradă simţurilor? Dacă ne-am baza doar pe ceea ce ne spun sufletul, urechile şi nasul, în loc să mizăm mai mult pe echipa cealaltă, din care fac parte mintea şi ochii?

Claudiu, pentru că aşa îl cheamă pe masorul meu, nu se bate între două echipe. Nu are de ales – el trebuie să simtă. Iar asta îl face mai încrezător în el, mai deschis şi mai pus pe joacă.

“Soţul dumneavoastră ştie că eu vă fac masaj?”, m-a invitat în jocul lui.

“Nu sunt maritatā dar iubitul meu crede că îmi face masaj un boşorog scofâlcit şi plictisitor. Şi pentru că nici nu te-a văzut, nici nu te-a simţit, stă liniştit acasă”.