Cel care a fost un adolescent perfect să ridice primul piatra. Pot să fiu prima țintă. Dar tare mă tem că zidul nu e suficient de lung pentru cât de mulți am putea să ne așezăm în fața lui. Recunosc, le-am făcut pe toate. Până la 20 de ani am avut toate frezele posibile. Toate culorile în toate lungimile, am avut și “celebrul “permanent. Iar de 25 de ani am aceeași tunsoare. Am purtat la 15 ani pantofi cu toc de la Guban pentru care am sacrificat banii de cantină pe o lună. Se pare că nu am murit de foame. Am oscilat între haine mulate și fuste lălâi până am găsit într-o zi niște blugi din care nu am ieșit toată tinerețea. La 16 ani am vrut Otteri și am încheiat adolescența în bocanci. În ei am stat următorii 20 de ani. Abia pe la 40 am început din nou să port tocuri. Cu cât încercau ei mai mult să mă țină în coloană, cu atât mai hotărâtă făceam eu pasul în lateral. Fac parte din generația părinților-tampon: între ce am învățat de la ai mei că mă așteaptă în viața și ce am găsit de fapt. Habar nu aveau ei că nimic din ce m-au învățat n-o să-mi fie de mare folos. M-au pregătit pentru o singură școală, un serviciu până la pensie și o relație până la moarte. Sunt cele trei capitole majore care se regăsesc azi cu totul altfel în viața pe care eu și generația mea o trăim: am făcut mai multe școli și, probabil, numărul locurilor de muncă e în cazul multora dintre noi direct proporțional cu numărul relațiilor. M-au învățat să nu mă întind mai mult decât mi-e plapuma, dar nu mi au spus că pot să îmi croiesc o plapumă după cât de lungă mi-e mintea, nu picioarele. Mi-au zis să nu visez cai verzi pe pereți, dar ei nu au zburat niciodată să știe că “the sky is the limit”. “Capul plecat sabia nu-l taie”, mi-au spus. ”Ascultă de mama și de tatăl tău pentru că eu te-am făcut, eu te omor!” Suntem generația argumentului suprem “pentru că așa face toată lumea, pentru că trebuie, pentru că am zis eu”. În loc să ne învețe să ne protejăm, ne-au interzis sexul înainte de căsătorie, așa că suntem generația de femei cu record la avorturi. În loc să ne învețe măsura, ne-au interzis să bem în timp ce ei erau cu sticlele pe masă la fiecare eveniment, așa că nu puțini sunt cei care și-au băut zdravăn mințile când au scăpat în prima sticlă de alcool. Am tăcut și le-am respectat regulile, până când ne-am făcut propriile reguli. Dar copiii de astăzi nici nu tac, nici nu ascund. Nici păcatele noastre, nici pe ale lor. Noi suntem generația-tampon pentru că trebuie să uităm să fim ceea ce au așteptat ai noștri de la noi și să învățăm să fim părinții de care au nevoie copiii noștri. Suntem generația-tampon care trebuie să învețe cu iubire să-i ajute să înțeleagă lumea de astăzi și pe părinții și pe copiii noștri. E o distanță imensă între ce știu despre viață mama mea și fata mea. Iar pe mine, Doamne, m-ai pus fix la mijloc! editorial publicat pe catchy.ro